I'll Never Let You Gamble With My Heart

Capitolul 8

~Perspectiva lui Christian~

 Dupa atacul din casa, totul revenise la normal pentru ea. Eu inca aveam o treaba neterminata pe care trebuia sa o duc pana la capat chiar daca probabil nu-mi facea chiar placere.

Trebuia sa recunosc, fusese chiar o idee buna. Cu bune cu rele, totul m-a ajutat sa-i creez o imagine a ceea ce as putea sa-i ofer lui Luz neconditionat. Incredere pentru a-mi putea spune orice o apasa, iubire pentru toata fiinta ei si curaj pentru a o apara mereu de orice sau oricine i-ar face rau.

Intrand in masina ma uit la ceasul din boardul masinii. Ora era una tarzie in orice caz. S-ar putea sau nu sa-l gasesc acasa. Merita totusi sa incerc. Nu imi place sa lungesc o treaba.

Pornesc hotarat motorul si conduc pe strazile linistite si intunecate ale orasului. Strazile devenisera atat de monotone pentru gustul meu. Stiam orasul asta ca dosul palmei. Ma plictisisem de el.

Oprindu-ma la un semafor, astept in liniste in aerul rece si placut care ma invaluia. Ma uit fara sa vreau in dreapta mea si parca o vad. Ca si cand fusese totul in seara asta. Luz, cu ochii ei care ma privesc adanc in suflet, cu tot parul ei castaniu in vant in culori si suvite pe chipul ei, corpul ei cu formele perfecte imbratisate de camasa alba. Aud un claxon din spatele meu ce ma trezeste brusc si dur din visarea moale si accelerez inainte. Nici cand nu era langa mine, avea puterea de a ma vraji.

 In alte cateva minute de condus, ajung in fata casei lui. Masina ii era parcata in fata garajului iar camerele luminau cald afara din casa. Cobor din masina si trantesc usa in urma mea gandindu-ma la ce facuse el si ce aveam eu sa fac.

Sun la soneria usii sale si il astept sa se arate in fata ochilor mei. Nici nu a trebuit sa astept mult, din pacate.

"Oh, dar ce aparitie!" ma intampina ca de obicei. "Hey, Chris. Fratiorul meu mare, ce mai face?" ma intreaba batandu-mi frateste umarul. Ii arunc o privire serioasa.

"Stii ca nu trebuia sa-ti folosesti pistolul, Aiden." Ii reprosez destul de furios pe un ton iritat, fratelui meu.

"Si stii ca nu trebuia sa ma lovesti atat de tare, Christian." spune aranjandu-si punga cu gheata pe care o tinea la ceafa acolo unde il lovisem.

"In fine, am venit aici sa-ti multumesc dar imi este destul de greu cand aproape ne-ai omorat in masina atunci!"

"Dar, nu am facut-o." spune cu in zambet lenes pe fata. Aiden era un baiat extrem de lejer caruia nu prea ii pasa de ce se intampla in jurul lui, stiind doar sa fie misterios si glumet. Uneori mult prea glumet.

Oftez si nu mai indraznesc sa-i raspund cu ceva, fiind de prisos orice i-as spune. Deschid jacheta mea de piele si imi var mana in buzunarul interior scotand de acolo un plic pe care i l-am intins lui Aiden.

El l-a cuprins in mana sa dupa care l-a deschis pe loc, privind continutul, numarand in minte.

"Mda, este cat ne-am inteles se pare."

"Un Carter se tine de promisiuni. Este ceva ce ar trebui sa stii." Ii spun.

Aiden imi zambeste si baga plicul indoit in buzunarul de la spate al blugilor sai.

"Trebuie sa fi disperat dupa ea daca ai ajuns sa apelezi la mine, sa recunoastem!" Imi spune incrucisandu-si bratele peste pieptul sau si rezemandu-se pe rama usii in umarul sau. "Adica nu ma intelege gresit, am adorat toata cursa aceea in masini dupa voi si alergatura prin casa lui Luz dar, nu crezi ca este mult?"  Ah, si uite si egoul lui. Nu se poate abtine deloc.

"Mult? Aiden, ea este...Ea este perfecta pentru mine. Si nu am de gand sa las pe cineva sa mi-o ia inainte. Este a mea si numai a mea."

"Bineinteles, ar face o iubita minunata cu acea energie si tipat ascutit, Dumnezeule, aproape m-a lasat surd, fratioare drag."

Rad la vorba lui si apoi revine. "Cred ca scoala aia de actorie ti-a prins destul bine, aratai de-a dreptul speriat." imi spune.

"Oh, pai lasa-ma sa ma gandesc. Cum pot sa nu arat speriat cand tocmai impusti parbrizul masinii si cioburi ascutite sar peste tot din el!" revin si eu la nemultumirile mele.

"Ma gandeam ca parbrizului i-ar fi trebuit o mica schimbare. Chiar de tot." spune razand din nou prosteste. "Asadar, ce urmeaza?"

"Poftim?" ma blochez la intrebarea lui. Desigur ca planul meu nu era gata, insa nu cred ca ii spusesem cuiva de ce am eu in minte. "Cum de stii ca mai urmeaza ceva, Aiden?"

"Poate ca ideea ta este un secret dar faptul ca sunt fratele tau nu este unul. Imi dau seama cand ai o idee iar acum vad ca este una destul de serioasa." imi spune iar eu aleg sa-l cred. "Deci?"

Tac si ezit o clipa. Eu si Aiden ne certam in trecut de multe ori, de asta am ales amandoi sa ne despartim pe cat posibil drumurile. El imi vede ezitarea si ofteaza. "Sa stii ca poti sa ai incredere in mine. Plus ca nu m-ar ajuta cu nimic daca i-as spune cuiva. Nu imi pasa si nu ma bag in treaba altuia. Nu asta face un Carter?" recurge la vorba mea pentru a ma face sa-l cred.

"Urmatoarea mea miscare este sa mai scap de un singur om care inca imi mai sta in cale." spun fiind pierdut cu privirea.

"E cumva tipul ala cu parul castaniu deschis, zambet larg, extrem de inalt?" intreaba Aiden fiind corect in afirmatiile sale.

"Da. Ashton. De unde stiai?" il intreb destul de curios.

"Luz avea in casa o poza pusa intr-o rama, pe o masa de cafea din sufrageria ei. Prieteni buni se pare, erau imbratisati." inghit in sec la posibila imagine a acelei poze. "As zice ca e un tip de treaba, nu stiu ce ai putea avea impotriva lui." spune Aiden cu un zambet idiot pe chip privindu-mi reactiile. Stia ce sa spuna ca sa ma faca sa-mi pierd mintile.

"Iti urasc spiritul de observatie, stiai asta?" ii spun mijindu-mi ochii la el. "Probabil este de treaba, nu am ce spune."

"Dar?" ma intreaba devenind deja iritant. "Trebuie sa existe un motiv pentru care il vrei disparut din jocul tau." 

"O are pe Luz. Si nu cred ca mi-am facut o atat de minunata impresie. E protectiv." spun cu o expresie dezgustata pe chip si-mi trec mana prin par. " Am vazut cum o priveste. Ca si cand ea nu isi da niciodata seama ca simte ceva destul de inflacarat pentu ea. Am vazut cum dansase  cu ea in club." las un hohot potolit de ras afara. "Se prefacuse beat toata seara doar pentru a scapa de scuza dansului cu ea. S-a vazut de la o posta."

Imi indrept apoi privirea spre Aiden care spre surprinderea mea tacuse pe tot parcursul vorbelor mele. Parea ingandurat, cu mana dusa la barbie, capul plecat cu ochii privind in pamant si incuvintand incet pentru el. Dupa cateva secunde, un ranjet malefic si glumet ii rasare pe chip. "Nu credeam ca am sa-ti spun asta vreodata dar chiar sti ce vrei si cum sa castigi." imi spune iar eu zambesc mandru.

Cand era vorba de ea, stiam cu siguranta ce vreau, cand vreau si ce trebuie sa fac pentru asta. Inca un mic obstacol si tot ce mi se cuvine va fi in curand al meu. O cursa usoara, un baiat prostut.