I'll Never Let You Gamble With My Heart

Capitolul 4

"Draga domnisoara Hall" am citit inceputul scrisorii din mana mea. Tocmai ce ajunsesem acasa de la vizitarea spitalului, cand am dat de un plic sigilat bine si elegant, in cutia mea postala. Ochii imi trec usor peste scrisul extrem de citet.

"Ma intrebam daca nu ai dori sa facem un joc impreuna. O provocare. Seara asta. Cazinoul Lotus, acolo unde ne-am intalnit." Ma incrunt si imi musc buza. Cum spuneam, nu imi placea sa pariez dar provocarile mereu ma chemau.

"Cu mult drag, Christian C." Citesc cu voce tare ultima fraza. 

Ma misc ganditoare si las scrisoarea langa plicul rupt, pe masa. Ma trantesc pe canapea si imi infig mana in par oftand. Un joc impotriva lui Christian? Ce putea fi asa rau pana la urma?

Zambesc si ma indrept spre camera mea pentru a ma pregati pentru seara.

****

La acea ora a serii, cazinoul era plin de obicei, iar seara asta nu facea exceptie de la regula.

Incerc sa merg cat mai atent pe tocuri, in rochia alba lunga de satin cu un pahar de Martini alb si de calitate in mana mea. Eram destul de pierduta prin multime trebuia sa recunosc. Desigur, stiam unde sunt insa nu stiam unde era el. Privirea ochilor mei conturati trece de la masa la masa pana il gasesc. Zambindu-mi, cu mainile impreunate sub barbia sa, la masa ruletei. Stiam eu ca avea sa aleaga jocul de ruleta, la care era cel mai bun dupa barfele auzite.

"Christian!" Il salut ajungand la masa.

"Luz, wow...esti superba." Imi spune impleticindu-si o mana pe dupa mijlocul meu tragandu-ma aproape de el. Dupa, ma retrag incet si ma asez la masa chiar fata in fata cu el, privind sec ruleta. Provocarea ramane provocare.

"Totusi Christian, nu pot gasi nevoia de a ma pune la incercare cu asta." Ii spun  intinzandu-ma dupa jetoanele puse la dispozitie.

"Ne cunoastem de atata timp, Luz, dar se pare ca niciodata nu am avut norocul sa joc cu tine." Imi spune.

"Chiar daca acum joci cu mine, asta nu inseamna ca o sa ai si noroc." Ii raspund si il vad cum se blocheaza si ezita o secunda la cuvintele mele lipsite de afectiune. Totul se schimba la masa de joc cu mine. Nu tin cont de absolut nimic decat de joc.

"Asadar" spun continuand fara sa pierd vremea. "Pe cat ai de gand sa pariezi?"

Christian se uita in jur apoi isi musca buza zambind cu putin ras in gatul sau. Se pare ca avea ceva in minte.

"Am o alta idee." Spune el. "Daca eu pierd, aleg sa fac orice imi spui...."

"Oh Christian, te rog, parca suntem la gradinita." Ii spun revoltata la ideea sa copilareasca.

 "Dar iti este frica?" Ma intreaba ridicand o spranceana.

"Nici macar nu mi-ai spus ce s-ar intampla daca as pierde." Ii raspund ridicand si eu spranceana. "De ce ar trebui sa-mi fie frica?"

"Pierzi, trebuie sa accepti o intalnire cu mine, fara sa mai intrebi despre ea. Fara detalii sau date."

Ma incrunt simtind cum devin confuza. Pana in acel moment puteam sa jur ca vroiam sa castig insa acum...

"Deci, accepti, Hall?" Imi spune facandu-mi misterios cu ochiul

"Desigur." Ii raspund hotarata fiind gata sa castig in fata lui.

Dupa acea discutie care nu cred ca a durat mai mult de doua minute binecuvantate in care i-am auzit vocea, Christian a tacut. Acum doar ma privea cu impertinenta cu o privire impenetrabila in ochi, cu un ranjet in coltul gurii si cu mana sa sub barbie. Gandul ca s-ar putea gandi la mine si faptul ca nici nu stiam in ce fel o facea ma deruta si ma avea slaba in fata lui. Imi mut ochii in pamant aratandu-i ca deja a castigat batalia privirilor si intind mana deasupra zarurilor. Nu eram sigura ce ar trebui sa aleg asa ca am lasat zarurile sa decida pentru mine.