I'll Never Let You Gamble With My Heart

Capitolul 5

"Alo, hey Ash..." rostesc cu buzele aproape lipite de difuzorul telefonului. Nu trecusera multe zile de cand amandoi am fost in acel club, de cand facusem ce facusem. Doar o zi, iar acum incepeam sa simt reactiile adverse ale actiunilor mele si sa-mi fie dor de el.

"Um..buna Luz, bine." imi raspunde pe un ton timid si stanjenit parca imaginandu-mi-l deja privind in pamant. Il simt oarecum temator si jenat, ma gandesc ce ar putea fi in afara faptului ca in seara clubului se petrecusera destule lucruri pe care niciunul dintre noi nu ar fi avut curajul sa le faca.

"Ashton, te rog nu-mi spune ca te simti jenat de ce am facut in seara aceea." spun indignata.

"Ba da, Luz, sunt." imi raspunde contradictoriu iar eu oftez lung si imi apas tamplele cu buricele degetelor. Nu vroiam sa se simta prost din cauza unei intamplari influentate si inecate de alcool, mai ales in acea senzatie de ameteala beata.

"Ashton, ce zici ca maine dimineata sa vi sa discutam despre ast-"

"De ce nu in seara asta?" imi taie el cuvintele iar eu inghit in sec cu gandul la ce planuisem in seara asta. "Alo, Luz? Ai patit ceva?"

"Nu, nu!" spun trezindu-ma la realitate din gandurile mele aeriene. "Eu...am o intalnire cu Christian." Ii recunosc, apoi indur linistea din socul lui Ashton, in telefon.

"E ok, vorbim maine! Nu te ingrijora!" imi spune revenind la tonul lui fericit ca de obicei. Uram cand facea asta, putea sa fie uneori asa un copil si sa trateze toate situatiile serioase cu un zambet si o gluma.

Dupa ce mi-am luat la revedere si am avut siguranta ca ne vom vedea, am inchis telefonul sperand doar sa fie bine, apoi m-am lipit de geamul rece al camerei mele privind aleea goala imaginandu-mi cum masina lui Christian soseste. Trebuia sa ma pregatesc. Zambesc cu gandul si curiozitatea lasand-o sa arda de nerabdare in mine si ma apuc.

****

Palmele imi transpirau, iar nicio armata de oameni nu imi puteau tine tremuratul in loc atunci cand ma pregateam pentru seara asta. Stand pe balcon luand putin aer curat in plamani sa ma linistesc pentru o clipa, am auzit un claxon enervant de puternic cu sunetul lung, de pe strada din fata casei mele. Incruntandu-ma mi-am indreptat iritata privirea in directia sunetului asurzitor. O masina neagra sport cu geamuri fumurii se apropia incet de casa mea. Am zambit stiind cu toata fiinta cine este. Imi iau jacheta neagra de piele si o arunc peste umerii mei iesind din casa bineinteles nu fara sa inchui usa dupa mine.

"In sfarsit, printesa a sosit." Am auzit vocea lui fericita.

M-am intors pentru a-l vedea stand la volan cu geamul lasat in jos pana la nivelul ochilor doar, pastrandu-si nuanta da misteriozitate cu care se semna peste tot. Purta ochelari de soare.

"Unde este soarele, Chris?" Il intreb ironica apropiindu-ma de masina. El doar rade incet la remarca mea si se da jos din masina.

Primul instinct de neoprit a fost probabil muscatul buzei atunci cand l-am vazut in fata mea. Pantaloni croiti perfect pentru el, probabil creati la comanda, un tricou negru ce-i venea lejer si larg ,cu o jacheta de piele.

"Gata pentru o noapte alba?" Ma intreaba zambindu-mi intunecat. Stia ca nu-i pot rezista si faptul ca se folosea de asta mereu cu aceeasi acuratete mereu ma omora.

Nu stiam ce insemna termenul de plimbare nocturna pentru el dar cu siguranta aveam sa aflu in seara asta deoarece m-am urcat si eu in masina in scaunul pasagerului asteptand asemenea unui copil mic si nerabdator sa vad ce are in minte.

"Niste muzica?" Ma intreaba zambind ca si cand ar ascunde ceva, dandu-si ochelarii negrii de soare jos pentru a lasa acei ochi de un albastru adanc sa ma priveasca intens.