Alexander

5. Alexander sau Xander?

Cine credea că dacă te muți la jumătatea semestrului trebuie să-ți faci si temele?

Aparent trebuie, căci Sarah mă sunase imediat ce am intrat in casă, spunându-mi de tema de la engleză despre nu știu ce operă literară. Așa că iată-mă acum, în pat cu laptopul in față si cu niște foi mâzgălite, încercând să scriu un eseu despre importanța literaturii in viața noastră.

Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu Alexander, nu-i așa? Evident că a negat vehement, spunând că nu o să-l readucă pe Xander in peisaj, pe motiv că abia a scăpat de el. Însă nu pricep de ce este atât de dur cu el, cu Alex sau Xander. Pot pune pariu că oricare din ei ar fi, l-aș plăcea indiferent. După ce s-a mai ciondănit cu mine pe tema asta, m-a dus acasă și evident că nu s-a putut abține din a face glume pe seama casei mele care, după cum a spus el, arăta ca un castel nenorocit. Nu-i chiar așa mare dacă stai in ea, plus că te obișnuiești cu ea dacă tot umbli de colo-colo.

Eseul meu era un dezastru, însă măcar era gata. Știu că nu sunt o elevă model, silitoare sau studiatoare, însă nici cea mai slabă nu eram. La liceul din centru nici nu ne dădeau teme, se bazau doar pe teste si ascultat, plus că mereu eram la bazinul din clădirea alăturată, așa că nu-mi făceam grijă in legătură cu notele, căci proful de la înot se ocupa de tot. Și programul era diferit, în fiecare zi având câte 3-4 ore de înot și restul ore normale la care nu mergeam. Aici totul e diferit.

Lunea, miercurea si vinerea inotăm de la opt dimineața, până la șase-șapte seara, ceea ce era obositor, apoi mai erau si marțea si joia unde aveam câte șapte cursuri, plus teme si învățatul. Totul era mai dificil aici, iar faptul ca urma să-l văd pe Alexander zilnic nu urma să mă ajute.

***

"Eseul ăsta e o durere de cap." s-a plâns Caleb care abia acum se apucase de scris le masa de la cantină.

"Mie îmi zici? Eu nici nu știam că avem temă, bine că m-a sunat Sarah." am bolborosit, luând o gura din sticla mea de apă. "Am mai și ajuns târziu acasă."

"Te-a ținut Alexander prin oraș?" m-a tachinat Marcus, incruntându-mă spre el.

"Vorbind de lup..." a chicotit Sarah, privind undeva în spatele meu.

Întorcându-mă, l-am văzut, trecând pe lângă mine si așezându-se între Marcus si Caleb, deși era un loc gol in stânga mea, în dreapta fiind Sarah.

Alexander nici nu m-a privit, lăsându-și tava pe masă, si începând sa mănânce ca și cum n-aș fi fost acolo.

Sarah mi-a dat un cot, Marcus având o sprânceană ridicată fiind o liniște de mormânt. Care este problema lui? De ce nu spune nimic? De ce nu mă privește măcar?

"Clary, ai engleză acum, nu?" a zâmbit Marcus, ridicându-se de la masă.

"Da, haide să-mi arați unde e clasa." i-am zâmbit, ridicându-mă și eu.

"Nu, îți arăt eu clasa. Am și eu oră acolo." a intervenit Alexander.

L-am privit perplexă.

"Nu, o sa mă ducă Marcus." am zis serioasă punându-mi geanta pe umar.

"Nu-ți face aroganțe cu mine, Clary." a mârâit Alexander.

"Ai făcut-o tu deja." i-am aruncat o ultimă privire întorcându-mă spre Marcus. "Mergem?" i-am zâmbit mergând în pas cu Marcus spre ieșirea din cantină.

"Ce a fost asta?" a chicotit el amuzat, dar și nedumerit.

"Nimic, la ce te referi?" i-am spus cu o confuzie falsă.

"O, haide, Clary! Se vede ca e ceva între tine si Xander. Adică... Alexander." s-a corectat el repede.

"I-ai spus Xander. De ce?" l-am atacat imediat, oprindu-mă în mijlocul holului, privindu-l serioasă.

"Nu știu despre ce vorbești. Uite clasa e aici, ne mai vedem " a murmurat el repede, plecând de lângă mine si urcând in viteza scările.

Ceva este ciudat. Alexander mi-a spus de cele două personalități pe care le avea, apoi Marcus ia spus Xander. De ce i-ar spune Xander dacă Alexander mi-a spus ca acea parte a lui a dispărut?

Se întâmplă ceva cu ei, cu toți trei, Marcus, Caleb si Alexander. Știu că sunt prieteni, însă simt că un lucru nu e in regulă. Trebuie să vorbesc cu Sarah despre asta.
  

***

"Ți-am spus, Caleb nu vorbește despre ce fac ei, nici nu-l știam pe Alexander până la petrecerea aia. Îmi pare puțin ciudat, dar cine eu să judec." a oftat Sarah, întinzându-se mai bine in patul meu, eu fiind la birou.

"E ceva ciudat cu personalitățile lui, și numele si Marcus care ia spus Xander.  E atat de ciudat." mi-am trecut mâinile peste față.

"Să nu uităm de scenă de la cantină când aproape l-a strâns de gât pe Marcus din priviri." a adăugat ea încă un lucru la lista mintală cu ciudățeniile legate de Alexander.

"Nu-l inteleg. Mă sărută și a doua zi nu-mi vorbește. Credeam că asta o să ne lege. O doamne, și petrecerea, aproape ca l-am invitat sa mi-o tragă.  Ce idioată sunt!" am țipat ultima parte jenată, încă având mâinile peste față.

"Hei, calm. Poate ca nu a mai avut o iubită înainte si nu știe cum sa se comporte cu tine." a ridicat ea din umeri, ridicându-se în fund în pat.

"A spus ca se trezea in fiecare dimineață lângă o altă fată."

"Exact, avea one night stand-uri, nu relații." mi-a deschis Sarah ochii.

"Nu suntem în filme aici, încetează." mi-am rotit ochii.

Ea doar a pufnit și s-a ridicat din pat făcând pasi spre mine.

"Nu uita de costumul de baie, papuci și prosop, mâine avem antrenamente." mi-a amintit ea, eu dând doar din cap. "Și nu te mai gândi la aia, o să-ți i-a foc creierul." mi-a zâmbit, sărutându-mi fruntea blând.

I-am zâmbit îmbrățișând-o strâns, masându-i spatele. Mi-am lăsat capul pe umărul ei, apoi am rupt îmbrățișarea, ea luându-și geanta și ieșind din camera, eu rămânând singură.

Eu si cu gândurile mele. Gânduri legate de un anumit baiat cu un anumit nume si cu un anumit număr de personalități.

El.
Alexander.
Sau să spun mai bine Xander?

Mi-ați lipsit. Sper că v-am făcut seara mai frumoasă sau mai incitantă. Ne auzim la următorul capitol.