Alexander

9. Opinii diferite, obiceiuri asemănătoare

"Trezirea."  a murmurat o voce groasă în urechea mea, apoi o pereche de buze s-au aşezat pe obrazul meu, lăsându-mi un mic pupic.

"Mnu..."  am gemut în timp ce mă întorceam pe spate, cu perna pe faţă.

"Nu te mai prosti şi hai. Şi aşa am întârziat."  a oftat el în timp ce s-a ridicat din pat.

Pat? Am dat perna la o parte de pe faţă şi am privit încruntată în jur. Alexander era doar în boxeri, şi Sfinte Sisoie, avea o statuie îndesată acolo.

"Cum am ajuns aici?" am mormâit căscând, punându-mi mâna la gură.

El şi-a trecut o mână prin păr, cu cealaltă trăgând de cracul boxerilor,  aşezându-şi totodată şi mândria de băiat. Viky saliva ca o adevărată nenorocită, şi parcă mă împingea de la spate ca să-l bag în seama pe fălosul misterios.

"Ai adormit ca un bebeluş în braţele mele. Am încercat să te trezesc, însă  mai aveai puţin şi sforăiai la cât de terminată erai." a chicotit el la ultima parte, luându-şi din dulap un tricou simplu şi alb, pe care şi-l trase peste cap.

Viky a oftat supărată când abdomenul bine lucrat al lui Alexander a fost acoperit, acum având braţele încruţişate, negând din cap.

Ştiu cum te simţi fato, şi eu sunt la fel.

"Ce rost mai are să mergem la liceu dacă deja am pierdut- " am verificat telefonul de pe noptieră "-cam 3 ore?"  am terminat eu de vorbit.

Brunetul a rămas puţin pe gânduri, masându-şi bărbia exact ca în desenele animate. Ţuguindu-şi buzele şi trăgându-şi tricoul peste cap, s-a trântit deasupra mea pe pat, cu mâinile pe o parte şi de alta a capului meu.

"Ai şi tu dreptate."  a murmurat el, aplecându-se ca să mă sărute, însă l-am oprit, strâmbându-mă.

"Spală-te pe dinţi şi după mai discutăm."

"Valabil şi pentru tine." a râs el ridicându-se de pe mine, prizându-mi mâinile şi ridicându-mă odată cu el.

Evident că mă omoară capul şi că stomacul meu plângea după mâncare, însă nu voiam să îi spun asta lui, căci deja avusese grijă mai multă de mine decât a avut Jenna vreodată.

Ajugând în baie, m-am privit în oglindă şi Iisuse, arătam ca o epavă. Părul îmi era ciufulit, machiajul întins, iar hainele îmi erau şifonate.
M-am strâmbat la propria imagine şi mi-am trecut mâinile prin păr încercând să-l aranjez cât de cât. Apoi, în legătură cu machiajul, am luat prosopul de pe suport şi l-am udat, începând să-mi şterg urmele de pe faţă. Arătam mai okay acum. Alexander stătea în spatele meu, urmărindu-mă cu atenţie, apoi când eu am terminat ştersul, a întins mâna şi a deschis dulapul din spatele oglinzii, scăpătând de acolo o periuță roșie, asemănătoare cu a lui.
    
”Ți-am zis că o am.” a murmurat el, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap.
 
I-am luat-o din mână și am udat-o cu apa ce curgea de la robinet, punând și pastă, apoi începând să mă spăl pe dinți.
   
Alexander s-a întins în lateralul meu, dând cu fundul în șoldul meu, făcându-mă să mă dezechilibrez.
    
”N-am loc de curul tău.” a mormăit el cu periuță sa între buze, pasta căzând din colțul mbuzelor.
   
”Copil fraier.” Mi-am rotit ochii, întinzând mâna și ștergându-l la gură.
   
”Tot eu sunt copil fraier? Să nu uităm de seara trecută.”
   
”Taci și spală-te pe dinți.” Am chicotit, urmându-mi și el exemplul.
   
După aproximativ cinci minute de privit unul la altul în oglindă și frecat de dinți, am ieșit amândoi din baie. Ne întredptam spre dormitor, până când stomacul meu a început să țipe după mâncare, așa că am luat-o spre bucătărie.
   
”Ce vrei să facem azi?” m-a întrebat Alexander cât timp eu mă urcam pe blatul bucătăriei, uitându-mă după el cum scotea un cofraj cu ouă din frigider.
   
”Nu știu, având în vedere că suntem așa aprope de vechiul meu liceul, aș vrea să trec pe acolo, să văd care mai e faza.” am dat din umeri, privind spre el cum sparge două ouă într-o tigaie încinsă, urmând ca apoi să pună pe aragaz.
   
”Vrei să-ți vezi prietenii fițoși?” m-a batjocorit el în glumă.
    
Mi-am rotit ochii, coborând de pe balt, făcând pași spre el. Alexander doar m-a urmărit atent, având privirea unui tigru ce își vâna prânzul. S-a aplecat spre mine, dând să mă sărute, însă mi-am așezat degetul arătător pe buzele lui, oprindu-l din a înainta, având un rânjet pe buze.
    
”Gelos că nu ai intrat acolo?” am ridicat o sprânceană
    
”Cine a zis că nu am intrat acolo? Sunt multe lucruri pe care nu le știi despre mine.” a murmurat el împotriva degetului meu.
    
”Dacă ai fi avut bani să intri la liceul ăla, nu ai mai fi stat aici într-un apartament cu două camere, și ai conduce un Bugatti, nu un Ford care scârțâie când frânezi.” am contraatacat.
    
”Asta pentru că nu vreau să stau pe banii alor mei, așa cum o faci tu. Tot ce am, le am pe bună dreptate, cu banii munciți de mine. Dar tu? Stai în casă cu două persoane, dintre care pe una nu o suporți, ai nu știu câți servitori ale căror nume nu le știi și ai mașină pe care taică-tu nu te lasă să o conduci. Cum e vorba aia? Săraca fată bogată.” a mârâit el ultima parte, privindu-mă în ochi.
    
Privirea mea a rămas fixată pe a lui, observând că maroul devenise negru și puteam jura că și albastrul ochiilor mei se tulburase și el.
    
Durea ceea ce spusese, chiar durea, însă nu puteam lăsa asta să se vadă. Alexander respira greu, încă stând nemișcat în fața mea.
    
Amândoi am tresărit atunci când detectorul de fum a început să bipăie, prinvind acum spre ouăle care se arseseră în tigaie. S-a depărtat de mine și a oprit aragazu, luând tigaia și aruncând-o în chiuvetă. Profitând de faptul că e întors cu spatele, am ieșit din bucătărie și am mers spre dormitor, luându-mi telefonul. Apoi am ieșit de acolo și m-am încălțat cu tenișii. Când am pus mâna pe clanță ca să plec, o mână m-a prins de șold, lipindu-mă de ușă. L-am privit serioasă în ochi, în timp ce degetele lui îmi săpau în carnea șoldurilor. Culoarea ochiilor săi încă era neagră, încă respira agale și încă mă privea încruntat.
    
”Unde crezi că pleci?”
    
”Acasă.” i-am răspuns.
    
”Nu la amicii tăi fițoși?” a rânjit el.
    
”De ce îi numești fițoși? Când îi numești așa, mă jignești și pe mine.” am răspuns serioasă.
   
”Și nu ești? Că-mi comentezi mie că stau într-un apartament mic și că am o mașina care scârțâie, dar tu? Stai într-un palat, ai o mașină pe care n-o conduci și ești departe de orice, căci stai acolo. Dintre noi doi, eu sunt ăla mai câștigat, nu tu. Așa că da, tu ești fițoasă, exact ca prietenii tăi snobi.” a termint el micul său discurs.
   
Ochii mei erau ca de sticlă, fiind gata să lăcrimeze. Nu că m-a supărat ce a zis, ci că m-a enervat la culme.
    
”Pa, Alexander.” am spus serioasă, întorcându-mă și punând iar mâna pe clanță.
    
”Și știi ce e cel mai ciudat?” m-a oprit vocea lui. ”E ciudat că în toată fandoseala, nebunia și iritabilitatea ta, îmi placi.”
   
Am privit peste umăr la el, scanându-i expresia feței cu atenție. Nu părea că minte.
   
”Eștie enervantă, n-am de ce să mint în legătură cu asta; și fițoasă, oh Doamne, atât de fițoasă.” a continuat el, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap. ”Dar cumva nu știu cum, îți stă bine așa.”
    
Am înghițit în sec, întorcându-mă iar cu fața sper ușă. Nu puteam pleca, nici nu știam cu ce să ajung casă, aducă m-aș fi descurcat eu cumva, însă oricât de necioplită aș putea fi, nu puteam pleca acum.
    
Mi-am sprijinit  fruntea de ușă, lăsând un oftat să-mi scpae de printre buze. Închinzându-mi ochii, imagini din seara trecută mi-au străbătut pleoapele, făcându-mă să-l revăd pe idiotul de Marcus cum încearcă să mă pipăie, cum îmi mărăie în față și cum mă strânge de obraji ca să stau locului cât timp el mă sărută.
   
”Clary...” se auzi o șoaptă și parcă dacă nu i-ași fi simțit mâna pe umărul meu, aș fi crezut că încă visez cu ochii deschiși.

"Sunt bine." am spus serioasă, întorcându-mă cu faţa spre el, sprijinindu-mi spatele de metalul rece al uşii, închizându-mi iar ochii.

"Asta spui tu, dar ochii tăi îmi spun altceva." a murmurat el, prizându-mi bârbia între degete.

Degetul lui mare s-a plimbat pe buzele mele pline, conturându-le şi apoi colorându-le, continând să îl mişte peste ele. Ochii mei încă erau închişi şi ştiam că dacă o să-i deschid, o să lăcrimez.

"Dacă îi ții închişi, nu o să te ajute. Uită-te la mine, Clary." a spus el mai serios, strângându-mă de bărbie şi trăgându-mă mai aproape de el.

"Sărută-mă." i-am zis şoptit fără vlagă, deschizându-mi ochii pentru o fracţiune de secundă, cât să-l văd că se apropie şi-şi lipeşte buzele cărnoase de ale mele.

Nu s-a grăbit, nu s-a apăsat şi nu a forţat nimic, ba din contra; era blând, cald şi calm. Cred că era cel mai romantic sărut de care avusesem parte vreodată, iar eu plângeam fiindcă îmi amintisem de cele 10 minute în care era să o păţesc destul de nasol. Nici nu ştiu când sărutul a luat sfârşit, căci acum, ochii noştrii erau conectaţi, privindu-ne cu atenţie.

"Îl omor Clary, îţi jur că îl calc în picioare, dacă îl mai văd azi." mi-a mârâit el în faţă, privindu-mă în ochi.

Palmele sale s-au aşezat pe obrajii mei, ştergându-mi lacrimile cu degetele  sale mari.

"Nu, lasă-l în pace. Nu merită nici  măcar un scuipat din partea ta, darmite un pumn. " i-am şoptit, sperând să-l calmez, aşezându-mi palmele peste ale sale, strângându-le uşor.

"N-o să las lucrurile aşa, de asta poţi fi sigură." a insistat el, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap şi să chicotesc.

Mi-am trecut palma peste abdomenul său gol, privindu-l de jos în ochi.

"Chit că încă vrei să-l snopeşti pe Marcus, sau nu, mie încă îmi este foame."

Alexander a lăsat un chicot să-i iasă de printre buze, aşezându-şi mâna peste a mea, pe abdomenul său, urmând ca mai apoi să o ridice şi să plaseze un sărut pe ea.

Ăsta este Alexander al meu.

V-am lipsit, dragelor? Sper că da. Nu uitați să mă umpleți de comentarii și de sugestii. Ce ați vrea să se întâmple în capitolul următor? Credeți că Alexander o să îl scoată pe Xander din cușcă pentru puțin timp ca să îl învețe pe Marcus o lecție, sau o să stea în banca lui, așa cum i-a spus Clary? Spuneți-mi ce credeți.

Ca de fiecare dată, ne citim la alt capitol.

Capitol needitat.