A doua zi, încă de la prima oră, m-am suit în mașină cu găndul de a fugi căt mai departe de locurile care îmi aduc aminte de ea, de zâmbetul ei, de amintirile cu ea, de tot ce înseamnă prezența ei.
Nu am condus foarte mult și am văzut florăria de la care cumpărasem trandafirii pentru ziua ei. Am coborât din mașină cuprins de toate sentimentele posibile și de remușcări pentru ceea ce urma să fac:
- Bună dimineața! Aș vrea un trandafir cu un mic fir negru legat de el!
Doamna luase din ghiveci un trandafir și îi spanzurase de frunzele lui un fir negru.
- Sunteți sigur că nu vreți ceva mai frumos? Adică, presupun că un băiat așa ca tine ar vrea ce este mai bun pentru iubita lui.
Toata furia și durerea din lume mi-au cuprins trupul și l-au sfâșiat până când acestea au izbucnit din mine precum lava fierbinte a unui vulcan.
- Dumneata știi mai bine ce vreau pentru iu....iub...am lăsat banii pe tejghea și am plecat nervos și hotărât să o las în urma pe Emm și să îmi trăiesc viața în continuare. M-am suit în mașină și am pornit cu viteză spre cimitirul unde ea este îngropată. Am dat muzica la maxim și mi-am blocat privirea la acel trandafir. Am văzut în treacăt un semn care indica o curbă periculoasă, însă nu am ajuns în punctul în care să conștientizez ce se poate întâmpla, când volanul mi-a scăpat de sub control și mașină a zburat de pe carosabil izbind un copac.
M-am trezit puțin derutat, inconștient neștiind ce se întâmplă in jurul meu. Am observat o grămadă de lume care înconjurau trupul unei persoane care părea grav rănită. Am încercat să-mi fac loc printre persoane, dar de cate ori atingeam pe cineva, mâna mea trecea prin acea persoană. Am reușit să trec printre acele persoane care pareau a fi speriate de cele întâmplate . Strigătul unei femei se aude tare și apăsat:
- A intrat în comă, faceți loc!
Au pus trupul pe targă, îndreptându-se cu el spre salvare. Văzând trupul, am avut o revelație: eu sunt acela! Cuprins de panică și disperare m-am trântit în genunchi și am început să strig:
- AJUTOOOR!
Strigam aproape dându-mi sufletul, dar parcă nimeni nu mă auzea, nimeni nu mă observa.
CITEȘTI
Don't let me down
RandomNimic nu este trecător în viață. Nimic nu trebuie uitat, ăsta e jurnalul ei, viața ei, obsesia mea. O mică fărâmă din viața ei lăsată ca amintire a tragicei întâmplări. Don't enjoy it... This is her dram...
