Don't let me down

Capitolul IV

Ceața densă m-a înconjurat din nou, de parcă ar fi fost o magie neagră. Am decis să mă pun jos până ceața va dispărea. Îi auzeam din nou vocea:
- Haide, închide-ți ochii!
Am lăsat vocea ei să mă îndrume spre ea, mi-am închis ochii și îi simțeam prezența.
- Poți să îi deschizi!
Când mi-am deschis ochii, ceață dispăruse, iar eu mă aflam in patul meu cu telefonul în mână. Totul părea normal așa că mi-am deschis telefonul, puțin speriat de ceea ce se întâmplă cu mine, era deschisă conversația cu ea așa că am decis să dau scroll.
" Emm: de ce mi-ai trimis ss-urile alea în care o implorai să vină ?
Eu: mă gândeam ca vrei să știi motivul pentru care sunt așa tensionat.
Emm: pentru că nu va veni Raluca săptămâna asta la tine.
Eu: de fapt, nu o lasă mama ei.
Emm: îmi pare rău pentru tine. Sper să fie bine!
Eu: și eu sper la fel! Suntem aproape împreună, ne zicem te iubesc, iub, pisoi.
Emm: înțeleg, sper să nu te superi, dar mai am 5% baterie, mai vorbim!
Eu: bine... te pup, byee!"
- Tu nu ști cât a durut!
Era Emm, statea pe scaunul de la birou. De abia se observa în lumina aceea obscură care o copleșea pe de-a-ntregul.
- Obișnuiai să îmi zici mie "pisoi"! Îmi spuneai că mă iubești, acum știu că m-ai mințit! Te-ai jucat cu mine, sper ca ți-a plăcut! Ți-am promis că o să îți fiu alături mereu, dar tu îmi ești? Tu azi îmi zici că mă iubești și după te duci la Raluca! Mă doare, mă doare tare, mă rănești fără să îți dai seama! Tu nu mă iubești!
Emm a izbucnit în plâns. Lacrimile ei, ca niște cristale, cădeau pe jos și se spargeau la impactul cu podeaua.
- Emm, eu...
- Tu nu mă vrei! Nici nu m-ai vrut! Eu ți-am fost alături mereu, nu ea, ea mi te-a furat! Mai ții minte sărutul? Pentru mine a însemnat totul, pentru tine, nimic!
Emm s-a ridicat de pe scaun și în timp ce se îndrepta spre ușă lasă în urma ei fluturi, astfel până să ajungă la ușă s-a descompus în fluturi multicolori care roiau prin cameră, apoi năpustindu-se asupra mea, coplesindu-mă.
-Emm, eu te iubesc!