Orfelinatul //Ticcy Toby

3-Noi teritorii

Mă trezesc speriată uitându-mă prin jur. Sunt în orfelinat. Orfelinatul îi bine.

Observ o persoană în fața mea și fug la ea luând-o pe la spate în brațe. Este Rosy. S-ar putea ca toată faza cu orfelinatul în flăcări să fi fost altă halucinație.

Brook: Am crezut că te-am pierdut!

Rosy își întoarce încet capul spre mine. Când îi observ fața văd că are ochii complet negrii , cuțitul din spate ieșindu-i printre coaste.

Îi dau drumul și mă întorc, vrând să fug ,dar mă lovesc de altă persoană.

Brook: Mi...Miller?

Este un băiat ce arată exact ca Miller dar este tot ars , cu ochii negrii. Brațele scheletice îi sunt evidențiate, la fel și maxilarul osos.

Încerc s-o iau la stânga ,dar mă lovesc de Meli. Cuțitul îi este băgat direct în mijlocul frunții. Înghit în sec și instant mă întorc, în fața mea apărând Chrissy.

Chrissy: Nu ai reușit să ne salvezi.

Mă trezesc din nou, de data asta într-un pat necunoscut, respirând greu. Trag aer, încercând să mă calmez, și mă ridic din patul cu așternuturi simple albe.

Încerc să fac un pas ,dar scâncesc și observ arsurile de la incendiu. Oftez și merg șchiopătând la cel mai apropiat geam.

Tot ce văd este pădurea, o mare verde din conifere plus câțiva stejari. Pun o palmă pe geamul rece și oftez. Îmi bag mâna în buzunar rapid și simt cutia cu pastile la locul ei, așa că mă întorc. Observ că ușa de la cameră, ce era închisă, este deschisă.

Primul gând a fost să stau aici, cine știe de cine dau și într-un moment ca ăsta nu am chef de nimeni înafară de persoanele ce mă făceau să zâmbesc la orfelinat. Dar hotărăsc să ies din cameră, intrând pe un hol lung cu uși pe fiecare parte. Mă uit în jur, dar nu văd sau aud pe cineva. Scot rapid cutia de pastile și iau două în pumn, uitându-mă la ele. Mă uit încă o dată în față și dau rapid pastilele pe gât.

Înaintez și ajung la niște scări în spirală ce merg în jos. Cobor, împiedincându-mă din cauză că par cam uzate și au mici gropi de parcă se umblă pe ele în fiecare minut.

Ajung într-o sufragerie simplă și dau de trei uși:ușa de la intrare la cum dau să arate geamurile, o ușă în capătul stâng și una în cel drept. Aud cum se lovesc parcă niște tigăi una de alta, și merg în camera din dreapta aflând că este o bucătărie, dar nu este nimeni aici.

Decid să fug înapoi în cameră și ies din bucătărie, luând-o în sus pe scări cu capul în pământ pentru a avea grijă să nu mă mai împiedic.

Îmi ridic încet capul când văd o pereche de teniși negrii, și observ o persoană cu o mască pe față.

???: Boo.zice și mă împinge.

Cad pe scări și când ajung în sufragerie cad cu fața în jos lovindu-mă la nas. Mă ridic repede și fug până la intrarea în casă. Deschid ușa , în fața ei stând un băiat cu un topor sprijinit pe după gât și mâinile sprijinite de el. Își ridică un picior și mă lovește în stomac,împingându-mă înapoi și cad .

Este el. Unul dintre ei.

Îmi pun o palmă pe nas, ștergându-mi sângele și încerc să nu mă uit la băiatul din fața mea.

Mă ridic încet și dintr-o dată aud bâzâitul ce-mi provoacă o durere cumplită de cap și cad în genunchi. Privirea mi se încețoșează ușor și îmi ridic capul brusc încercând să cer ajutor ,dar nu-mi ies cuvintele pe gură. Observ creatura aia în fața mea apoi închid ochii.