Orfelinatul //Ticcy Toby

5-Galeria

Nu puteam să fac nimic altceva. Îmi era foame. Crezusem că pot să ignor sentimentul de foame, dar stomacul mă rodea și stăteam pe pervazul ferestrei uitându-mă la pădure. Am pufnit scurt. Chiar și niște alune de pădure ar merge acum, m-am gândit
vrând să oftez, dar n-am făcut-o.
Mi-am coborât privirea la mâna mea dreaptă, strângându-mi încet pumnul, acomodându-mă cu fașele albe ce îmi înconjoară rănile. Pentru un moment totul mi s-a părut ireal: locul unde eram, cum arăt în momentul ăla, orfelinatul, Rosy, Marshall, tot. Dar cumva îmi venea să înghit acele gânduri și să le las în interiorul meu. Ceea ce te macină pe interior este mai greu de observat de cei din jur. În ruptul capului nu-mi doream să mai dau de persoane ce vor să mă omoare, dar parcă toată lumea se întorsese împotriva mea. Mi-am ridicat ușor mâna și mi-am atins cu vârful degetelor acea parte din umăr pe care o simțeam clocotind. Am simțit o oarecare înțepătură când am atins acel loc, îndepărtându-mi mâna și întorcându-mi capul spre pădure. Picioarele mi se legănau, agățându-le uneori de pervaz, fiind desculță, doar fașele apărându-mi călcâiele. Aveam impresia că așa voi rămâne, că sunt eu desculță ar fi cea mai mică problemă a oricui locuiește în casa asta.

Simt curent, așa că-mi întorc privirea. O fată înaltă cu un maieu alb și o bluză de trening albastru șters se sprijină de tocul ușii într-o poziție ciudată. Părul castaniu îi cade peste ochiul stâng, fixându-mă cu cel drept. Nu am zis nimic. Pentru câteva secunde mă gândeam că mă va ataca și ea, dar stătea persistă simplu și se uita la mine fără entuziasm, dar o oarecare oboseală i se citea pe chipul schimonisit. A murmurat ceva. "Clock".Nu am putut ajuta, doar am ridicat o sprânceană și am repetat pe un ton interogativ acel cuvânt. Ea a dat din cap și a repetat cuvântul sigură pe sine.
O fi un nume sau un cod, sau ceva, mi-am zis în gând. Nu prea eram sigură nici eu, dar furnicăturile de pe piele îmi ziceau că ar putea fi un nume.
Și-a schimbat poziția, sprijinindu-se pe cealaltă parte a tocului de ușă, părul castaniu picându-i de pe ochi. Înainte să-mi dau seama, mă holbam. Chiar mă holbam la fața fetei, care în loc de ochiul stâng are un ceas de buzunar ce pare vechi. Când a ticăit,aproape că am scos un sunet de uimire, dar am reușit să-l înăbușesc în ultimul moment făcând să pară că înghit în sec. "Clock".În capul meu rotițele au început să se învârtă.

Clock: Ar fi putut să-mi zică de tine, a mormăit iritată, dar a trebuit să aflu singură. Ești de trei zile aici, din care două ai dormit, și nu am primit nici-o informație.

Îmi venea să ridic din umeri. Să-i zic că nici eu nu știam de ea. Sau că urma să ajung acolo. Dar am tăcut.

Clock: Tu.

Am ridicat privirea.

Clock: Nume.

Brook: Brook.

Mi-a pronunțat și a o dată numele și a rânjit când a ajuns la K. Și-a îndreptat spatele, întorcându-se și aruncându-mi o privire peste umăr. Voia s-o urmez? Și-a întors capul și a mers pe hol. Am îndrugat o grămadă de cuvinte în barbă în timp ce me ridicam de pe pervaz și pășeam pe vârfuri până la ușă unde m-am decis să tac. Am închis-o în urma mea, Clock mergând alene pe hol cu mâinile în buzunare, cizmele sunând într-un ritm constant și lăsând pământ uscat din când în când pe podea. O urmam tăcută până în camera principală, unde s-a uitat în stânga și în dreapta, și spre bucuria stomacului meu a mers spre bucătărie. Intrată în încăpere am privit spre masa cu colțar din colțul stâng al încăperii, pe partea dreaptă aflându-se un aragaz, o chiuvetă și niște dulapuri.
Fata cu păr castaniu mi-a făcut un semn să mă așez la masă, și asta am și făcut. A deschis un dulap de sus și a scos două felii de pâine, făcându-mă să lăgersc ochii. S-a întors spre un dulap metalic, ce când îl deschise mi-am dat seama că este de fapt un frigider, și a scos patru felii de șuncă. A pus două pe o felie, două pe altă felie și a mușcat. Simțeam cum mi se adună salivă în gură. Clock mi-a întins cealaltă felie și am luat-o, ezitând. Când am mușcat din ea mi-am dat seama că pâinea era tare și șunca rece de-a binelea, dar cu toate astea, era bună așa cum era și eram recunoscătoare că a apărut în ușa mea în momentul potrivit.