Satan

Into her

Nu pot sa imi iau gandul de la ea. E peste tot, oriunde ma duc, o zaresc stand singura pe afurisitul ala de telefon, ignorand in mod intentionat sagetile pe care i le arunc cu dorinta de a o face sa reactioneze. Sa vina spre mine, sa ma provoace. Ceva, orice! Dar nu, ea e ca o statuie greceasca cu trasaturi perfect conturate, impasibila si rece la orice incercare a mea de a o face sa imi acorde atentie. 

Nu e neaparat ca ii vreau atentia, pana la urma sunt centrul acestei scoli, eu nu am nevoie de nimeni. Totusi, ochii aia minunati privesc orice altceva inafara mea, iar asta imi provoaca cea mai mare dorinta de a distruge totul din jur. Unii ar crede ca sunt inebunit dupa ea, ca mi-am pierdut mintile. Eu unul cred doar ca acest lucru va trece imediat ce o sa descopar ce parte din aceasta mica vulpita, ce odata parea asa stearsa mi-a atras acum fiecare simt. 

-Hei Derek, poti te rog sa iti stergi balele? tresar la auzul replicii acide a Agathei.

-Buna, dulceata! ii raspund cu greu abtinandu-ma sa nu imi dau ochii peste cap vazandu-i trasaturile dragute schimonosindu-se de invidie.

-Chiar nu inteleg ce vezi la elful ala bun de nimic! E mica si indesata, iar formele ii sunt mult prea exagerate pentru cineva de statura ei.

Un mic marait se aude de undeva din spatele meu, oprindu-ma din a-i da o replica demna de Oscar.

-In locul tau as avea grija sa nu ma mai incrunt. Nu de alta, dar ti se aduna machiajul printre riduri si nu e prea placut. 

Oh, doamne! Nici nu trebuie sa ma intorc ca sa stiu exact cine e in spatele meu. Inflexiunile vocii ei sunt ca sunetul unor corzi de harpa, acum acordate cu o furie rece de iti ingheata fiecare parte a corpului. Cand dracu a ajuns asa repede acolo? Acum ceva timp era in fata mea, langa vestiarul tocilarilor. Fata asta e un demon. Demonul meu...

-Derek! Cum ii poti permite sa imi spuna asta? Agatha aproape se ineaca de furie incercand sa imi scoata o reactie. 

Stiu ce e acum. Toti din jur s-au oprit asteptand reactia mea. Desigur, ei se asteapta sa ii iau apararea viperei fara ca macar sa stau pe ganduri. Chiar si ea, imi dau seama de acest lucru dupa cum isi mareste ochii atunci cand o trag in bratele mele si in timp ce cu o mana ii desprind elasticul din par si ma aplec sa ii miros aroma raspund:

-Ai grija, Agatha! Este ultima oara cand iti mai permit sa vorbesti asa despre noua mea jucarie. 

Drace, ma pierd! Grav! E minunata, miroase atat de bine, a proaspat, a liniste. Exact de ce am eu nevoie. Ma asteptam sa fie flatata, bucuroasa chiar. In niciun caz nu am prevazut palma ce s-a indreptat direct spre chipul meu. Oprindu-se la cativa centimentrii de obraz, o vad cum ma prinde dur de par si ma trage cu urechea spre buzele ei savuroase. Ah, le-am si uitat gustul, iubito! 

-Cine e jucaria dintre noi doi, domnule macho? imi sopteste taios in timp ce imi musca lobul urechii.

Tot ce stiu e ca dupa mana ei era in parul Agathei, iar aceasta a cazut la picioarele micii diavolite. Trebuia sa reactionez, sa nu par un pampalau de fata cu toata scoala, dar nu puteam! Trupul meu era deja pregatit sa o posede cu atata ardoare ca am ramas pietrificat. Tragand cu putere de parul ei, o vad cum o arunca dupa pe spate.

-Pe unde o leoaica va calca, pisicile nu au decat sa linga, papusa! spunand asta o vad cum isi misca fundul bombat spre parcare.

Oh, nu! Nu, nu, nu! Nu poate pur si simplu sa plece dupa ce m-a povocat in halul asta, corect? Pentru numele lui Dumnezeu, nu am de gand sa ii permit sa plece dupa toate astea. O vreau! Indreptadu-ma cu pasi fugitivi catre ea, stiu deja ca am pierdut aceasta runda, dar in niciun caz jocul.