O viață pierdută

Capitolul 4

Deschid ochii încet, pe geam intrau sfios razele soarelui care îmi mângâie corpul. Întorc capul și îmi îndrept privirea în partea cealaltă a camerei. Pe canapeaua mica din camera era Andrew care se uita la mine.
-Neata!Cum ai dormit?
-Bine, dar tu ce faci pe canapea?
-Pai, m am trezit mai devreme și nu am vrut sa te deranjez așa ca am stat aici și am așteptat sa te trezești.
-Cat ai așteptat sa mă trezesc?
-Cam doua ore, dar au trecut repede. Îmi place sa te văd cum dormi mai ales ca nu am prea des ocazia sa te văd așa.
-Pai ,de ce?
-Tu de fel ești o persoane foarte matinala mereu te trezeai înaintea mea, probabil acum ai fost foarte obosita.
Dintr-o data un telefon începe sa sune, era al lui Andrew. Scoate telefonul fin buzunar și răspunde era un prieten pe nume Tom. Numele nu îmi aducea aminte de nimic. În cele din urma, Andrew închide telefon și se ridica de pe canapea.
-Era un prieten, trebuie sa merg la facultate o sa încerc sa trec diseară pe la tine.imi spune el în timp se ce apropie de mine. Dau din cap în semn de aprobare iar el mă sărută pe frunte. Înainte sa plece îmi spune ca mă iubește si eu îi răspund  cu un zâmbet. Andrew iese pe ușa iar eu rămân singura în camera.
Mergea la facultate, așa trebuia sa fiu și eu sa merg odată cu el sa mă întâlnesc cu prietenii sa ies la o cafea după sau la film sau în parc, oriunde doar nu în camera ăsta,  nu singura cu gândurile mele. În ultimele zile a început sa îmi fie așa frica sa rămân singura. Urăsc sentimentul ăsta.
Deodată se aude o ușă care se trântește. Mă ridic în vârful picioarelor și ies din camera sa văd ce se întâmplă. Era ușa de la camera lui Liam.
Mă îndrept repede spre ușa și ciocăn încet. Liam îmi da aprobarea sa intru iar eu deschid încet ușa.
-Bună dimineața, ce faci?
-Neata, uite abia mam trezit. Tu ce faci la ora ăsta treaza?
-Pai, Andrew a plecat la facultate și ești singurul care a rămas în casa. Răul unde este?
-La fel ca Andre, la facultate.
-Pai, și tu nu ar trebui sa fi și tu în drum spre facultate?
-Ba da, dar nu am chef.
-A, mai bine.
-Rene..esti bine? Tocmai ai zis ca e mai bine ca nu merg la facultate. De fiecare data când ziceam ăsta mă luai la bătaie cu ce găseai pana plecam la facultate.
-Pai, ști eu nu am cum sa merg la facultate cu Raul,  și Andrew și toți ceilalți, așa ca trebuie sa stau acasă așa ca e mai bine ca tu nu pleci ca poți sta cu mine.
-Serios, Rene doar nu vrei sa mergi la facultate!?
-Pai de ce, nu?
-Mai bine spus de ce, da? Sa stai aproape toată ziua inchisa în blestemata aia de clădire  la toate orele alea, în loc sa stai în pat sa ai toată casa la dispoziție.  Sincer eu sunt invidios pe tine. Ai un an întreg la dispoziție sa faci ce te taie capul pana anul viitor când vei aplica la facultate. Ști ai putea sa vezi recuperarea ăsta a ta ca pe o oportunitate sa te relaxezi,  sa ieși cu prietenii.
-Mda...Ce prieteni ?
-O haide, tu ai mulți prieteni, încă îmi mai amintesc petrecerile tale nesfârșite cu prietenele tale și toate chicotelile voastre nu ca erau puține.zice el râzând și dandu și ochii peste cap.
Încep și eu sa rad odată cu Liam.
-Ști cred ca ar fi bine sa mai ieși din casa. Hai sa ieșim undeva așa te mai investești și tu.
Accept și mă duc repede în camera mea sa mă schimb.

Mă duc și mă uit în dulap. Îmi aleg o pereche de pantaloni negri, un tricou alb cu o geaca de blugi, iar în picioare o pereche de pantofi negri. Îmi iau o pereche de cercei mici cu perle iar la gat un lănțișor mic de argint cu un cristal micuț alb. Mă machez repede îmi prind parul într-o coada draguta, îmi iau o gentuta de piele maro și mă duc jos unde mă aștepta Liam.
-Insfarsit, credeam ca ai adormit.zice el în timp ce se ridica de pe scaun.
Înainte sa ieșim pe ușa Liam se oprește și urca scările spre etaj îl urmez grăbită fără sa știu unde se îndreaptă. Intra în camera lui Raul și scoate din dulapul de la noptiera o cheie. Era cheia de la mașină lui Raul.
-Nu cred ca ar trebui sa umblam cu aia ,Liam!!!
-Prostii, ce nu știe nu îl afectează,  nu o așa verișoara.
-Ăsta e un fel de ami spune sa îmi țin gura și sa nu îi spun ca i ai luat mașina?îi zic ei in timp ce încep sa zâmbesc.
-Pai dacă tu vrei sa o spui chiar așa nu am nimic în potriva, plus ca ajungem mult mai repede așa.
-Off, bine nu o sa îi zic nimic dar hai mai repede abia aștept sa ies din casa asta.
Coborâm scările și ajungem la parter. Acolo ne aștepta Shadow care sare pe Liam. El începe sa îl mângâie pe cap și îl îndepărtează încet. Ieșim repede pe ușa iar ea se închide în urma noastră cu o busitura. Urcam repede în mașina lui Raul și pornim la drum. În timp ce traversam orașul aglomerat, Liam începe sa îmi arate diferite obiective turistice cum ar fi: turnul Londrei,  roata din Londra, palatul Buchinghan și alte câteva. Ciudat era ca știam fiecare loc pe care Liam mi l arăta, ba chiar și istoria lor, doar ca nu îmi amintesc sa le m-ai fi vizitat pana acum. Știam aproape fiecare detaliu despre ele, era așa straniu. Informațiile de cultura generala nu mi s au deteriorat, dar amintirile erau în ceata, tot ce ținea de familie, prieteni, întâmplări din trecut, amintiri..nimic nu îmi puteam aminti nimic.
O mișcare brusca mă oprește din faza mea de visare. Liam oprește mașina și mă bate pe umăr. Ajunsesem lângă un parc uriaș. Ne oprim la o cafenea din apropiere eu îmi iau un capucion iar Liam o cafea turceasca.
După ce ne terminam amândoi cafeaua plătim nota și ne îndreptăm spre parc.
Începem sa ne plimbam prin parc, era o zi toamna dar era calda nici nu părea ca toamna a venit.  Pe drum întâlnim un domn care cântă la vioară, era destul de în vârstă avea aproximativ 60 de ani. Parul era ca argintiu era subțirel destul de înalt dar nu la fel de înalt ca Liam.

Liam se apleacă și îi lasă în cutia viorii 10 lire. Domnul își apleacă capul în semn de mulțumire iar eu îi zâmbesc politicos și pornim mai departe.
-Cânta extrem de frumos domnul. îi zic eu lui Liam.
-Da chiar cânta foarte frumos exact ca  Raul.
-Raul cântă la vioară? îl întreb eu pe Liam surprinsă.
-Da cântă de când era mic de la 10 ani și la pian de la 5 ,iar apoi când și tu trai făcut mai mare te-ai învățat și pe tine iar după ce te a învățat tot ce știa ai decis sa iei lecții singura și sa îl învingi. spune Liam începând sa rada la ultima parte.
Rămăsesem fără cuvinte îmi părea așa rău că nu îmi puteam aminti.
-Liam eu rămân sa mă mai plimb prin parc tu du te acasă voi veni și eu mai târziu.
-Sigur? Dacă vrei mai rămân cu tine.
-Nu,nu e nevoie. Tu du te acasă eu mai rămân sa mă mai plimb.
-Ok, dar sa ai grija la întoarcere.
-O sa am.
Înainte sa plece mă ia în brațe și îmi lasa niște bani pentru taxi.
După ce Liam pleacă mă mai  plimb prin parc gandindu  mă.
După doua ore decid sa mă întorc spre casa. Trec pe lângă facultatea la care învață Andre, Liam și Raul și mă uit cu tristețe la ea.
Chem un taxi și mă întorc drept spre casa.

Drumul a fost lung și traficul a fost  infernal dar intr un târziu am ajuns acasă.  Deschid ușa și aud  un sunet suav care semăna cu cel auzit în parc. Era Raul care  cântă la vioară în sufragerie. Liam chiar avea dreptate. Răul cântă extraordinar de bine. Decid sa nu îl deranjez pe Raul și merg încet spre camera mea fără a  face zgomot. Era  deja 6 seara. Îmi scot pantofi și  mă trântesc în pat. În câteva momente când prada somnul iar ochi mi se închid încet.