O viață pierdută

Capitolul 1

Deschid ochii încet. Corpul îmi este amorțit de durere. Nu mai am nicio putere să mă ridic din pat. In camera in care ma aflu stau patru bărbați uitându-se la mine. Lângă patul meu stă un bărbat înalt cu parul cărunt ce poarta un halat și imediat îmi dau seama ca este de fapt un doctor. Dar ce face un doctor lângă mine, ce caut eu într-un pat de spital și cel mai important de ce acei patru bărbați se tot uită așa îngrijorați la mine? Încerc să mă gândesc, fetele lor nu îmi trezesc nici un sentiment, nici o amintire, defapt nu îmi amintesc nimic: numele meu, familia mea, vârsta mea, unde ma aflu, nimic absolut nimic.
Doctorul secapropie de cei patru bărbați și le spune ceva, mă chinui sa aud ce zice dar nu reușesc. Deodată bărbații se ridica și ies pe ușă, in afara  de unul. Cel care a rămas se apropie de patul meu se pune pe scaunul de lângă pat și îmi cuprinde mâna rece între mâinile lui calde. Imi ridic privirea spre el și observ ca are niște trăsături de invidiat:ochii de un verde ca păsiunile pline de verdeață-când te uitai in ei aveai senzația că te poartă undeva departe intr-o poiană izolata in mijlocul pădurii-parul de un castaniu ca scoarța de copac, bucle care păreau a fi perfecte. Era destul de tânăr, prin tricoul pe care îl purta i se conturau muschii, era destul de înalt mult mai înalt decât alți băieți. Cel mai amuzant la el erau pistruii de pe nas, arătau de parca cinemaul stropite cu vopsea pe fata. Dar nimic din toate aceste trăsături nu îmi aminteau de nimic, nu îmi trezeau nici o amintire, totul era negru. Dar nici nu îmi inspira teama, nu îmi era frica de el.
Îmi iau privirea de la chipul lui încet și ma uit la mâinile lui care îmi țineau mâna mea mică și inghetata. Caldura mâinilor lui era liniștitoare.
-Nu îți face griji, totul va fi bine!
După ce a rostit aceste cuvinte se ridica de pe scaun îmi lasă mâna încet pe pat si iese pe ușa la fel ca ei ceilalți bărbați.
Nu înțelegeam nimic, cine era acel băiat? Ce căutam eu intr-un spital și de ce nu îmi puteam aminti nimic. Deschid gura să îl întreb pe doctor ce se întâmpla dar el începe deja sa vorbească.
-Îmi pare foarte rău sa îți zic dar ai suferit un accident grav. Amintirile tale au fost afectate in urma accidentului, dar exista și vesti bune, in timp sunt șanse sa îți aduci aminte detali din trecutul tău.
Nu înțelegeam nimic. Ce accident?
-Am avut un accident? Cum?il întreb eu pe doctor pe un ton alarmat.                          -A fost un accident de mașina. Tu împreuna cu fratele tău ați fost in vacanța, iar la întoarcere o mașina a intrat in partea din spate a mașinii unde te aflai tu. Tatăl și fratele tău nu au avut leziuni mari dar tu domnișoara in schimb ai fost afectată in zona capului și ai fost in comă o luna întreaga cu pierderi majore de memorie.
Pierderi majore de memorie. Acesta era răspunsul, de aceea nu îmi aminteam nimic. Nu îmi venea sa cred, coma o luna, pierderi de memorie, accident, mașina erau prea multe, mult prea multe capul începea sa îmi bubuie.
-Cine erau acei patru bărbați care erau mai devreme in cameră.
-Era tatăl tău, fratele tau, verișorul tău și prietenul tau, domnișoara.
-Și acel băiat care s-a asezat lângă mine?
-Fratele dumneavoastră domnișoara. Ar trebui totuși sa o luam încet altfel s-ar putea sa aveți un șoc. Dacă aveți cumva nevoie de ceva nu ezitați sa chemați o asistenta. Eu voi pleca ma voi întoarce in câteva ore pentru a efectua câteva teste dacă ies bine o sa puteți in câteva zile sa plecați acasă. îmi zice doctorul calm și se îndreaptă spre usa.
Eram in ceata tot nu știam o grămada de lucruri, nici măcar numele nu mi-l aminteam. Încerc sa ma ridic din pat sa ma pot duce după doctor sa îl mai pot intreba câteva lucruri dar ma opresc. Eu nu eram singurul lui pacient erau o grămada de persoane care aveau nevoie de el. Întrebările mele mai puteau aștepta. Încep sa ma uit prin camera și observ ca lângă mine este o masa cu un dosar pe ea. Este dosarul meu. Ma întind după el și îl deschid. Erau o grămada de detalii despre mine despre mine și despre ce am pățit.
Pacient:Renne Molins
Vârsta:19 ani
Data nașterii:30.05.1998
Locul nașterii: Londra, Regatul Unit
Părinți: Tom Molins și Iohanna Paven

Acestea erau doar câteva date și cele care ma interesau cel mai mult. Ma cheama Renne Molins, este un nume frumos. Încerc sa îmi aduc aminte cum sa întâmplat accidentul dar este in zadar. Nu îmi pot aminti nimic.