O viață pierdută

Capitolul 5

Un zgomot mă trezește brusc din somnul meu. Era bezna, bâjbâi prin întuneric pana la lampa de pe noptiera apăs butonul lămpii și se face lumina în camera. Mă uit la ceasul de pe mana mea și observ ca este ora 3 dimineața.  Încep sa îmi caut telefonul prin pat și în cele din urma il găsesc pe jos. Cel mai probabil când mi a căzut pe jos a produs acel zgomot care m a și trezit. Nu îmi m ai este somn. Mă ridic încet din pat și pornesc încet pe varfurie degetelor de la picioare spre ușa,  o deschid încet pentru a nu trezi pe nimeni și cobor scările pana la parter.
Mă duc în sufragerie și mă așez pe scăunelul pianului.  Încep sa apăs fiecare clapeta a pianului încet. Mă întrebăm dacă chiar știu sa cânt la pian. Nici nu îmi venise sa cred ca eu pot cânta la pian când Liam mi a spus toate astea. Observ ca pe pian erau așezate în ordine o gramada de partituri încep sa mă uit printre ele.
Erau o  gramada de simfonii al lui Mozat, sanate al lui Beethoven și multe alte compoziția al lui George Enescu, Edward Gried, Frédéric Chopin și mulți alți. În timp ce mă uitam prin ele o sonata al lui Beethoven mi a atras atenția, mi se părea așa cunoscuta și dintr o data a început sunetul suav sa îmi răsune în cap. M am așezat din nou în fata pianului am așezat partitura în fata sa  pot vedea notele și am început sa cânt. Nu îmi venea sa cred îmi amintisem. Îmi amintisem cum sa cant la pian degetele mi se plimbau pe clapele pianului încât nici nu le puteam urmări cu privirea era ca și cum mai cantasem acest cântec de o mie de ori până acum.

După doua luni
-Rene pregătește in doua ore trebuie sa plecam altfel vom întârzia la ceremonie. striga Raul din camera lui.
Era nunta fiului celui mai bun prieten de al tatei și un bun colaborator de afaceri, nu puteam întârzia.
Mă duc repede la dulap îmi iau rochia de un roz cuarț, o chem pe Mia sa îmi facă parul și machiajul. Mia îmi face niște bucle mari și mi l lasa pe spate cu câteva ornamente florale pe care mi le pune în par într o coafura sofisticată, iar mai apoi machiajul care se asorta cu rochia - cateva noapte de roz pal și de maro completand cu un roj de un roșu spre vișiniu un pic închis. Termin cu totul și ies încet pe ușa pana în curte unde Raul își pregătea mașină pentru plecare.

După câteva ore...
Eram la masa așezată lângă Raul în partea stângă, iar în partea dreaptă se afla Liam cu tata care vorbea cu tatăl mirelui dește niște afaceri de familie.
Atmosfera de la masa mă plictisește așa ca mă duc pana afară sa iau o gura de aer.
Nunta era foarte frumoasa și o organizare excelenta, mâncare era excepțională dar parcă nu mă simțeam așa bine când prietenul tatei au venit sa mă salute nici numele nu mi l aminteam prea bine mă simțeam așa de rău că toți acești oameni mă știu uni dintre ei chiar foarte bine iar ei pentru mine erau ca niște străini.
Un cântec suav se aude din sala nuntii îl recunosc imediat era un cântec la pian. Linia melodica era destul de complicata dar incredibil de frumoasa.
În sala multe persoane ai început sa danseze vals, iar la cântecul pianului s-au  alăturat mai multe instrumente precum viorile, un violoncel și o violina. Melodia îmi era așa de cunoscuta pe tot parcursul ei am stat și m am gândit când deodată mi a trecut ca un fulger prin minte un fragment dintr o amintire de la 15 ani.
Eram în sala de evenimente eu în fata pianului și un întreg public care se uita la mine. Emoțiile mă copleșeaseau dar l-am zărit în primul rand pe Raul care se uita la mine și mi-a transmis printr o singura privire sa am încredere...urma sa interpretez aceasi melodie ca cea din seara aceasta. Lacrimile au iceput sa mi se prelunga pe obraji de bucurie. Insfarsit o amintire începeam Insfarsit sa mă apropii de trecutul meu după atâta timp de chin după încercările fără succes ale lui Raul, Andrew sau Liam de a mă face sa îmi aduc aminte cu mi de poze aratate sute de povești  spuse din trecut...insfarsit mi am amintit.
Nimic nu conta acum decât sa îmi aduc aminte mai multe detalii. Poate acesta era răspuns, muzica, poate cu ajutorul muzicii și mai ales a pianului îmi voi aduce aminte mai multe lucruri de una singura. Nimic nu mai conta acum, nici Andrew, nici Liam, nici tata, nici chiar Raul care încerca să mă facă sa mă simt în fiecare moment mai bine, care încerca să mă integreze chiar dacă eu mă simțeam străină de orice obiect și persoana din jurul meu cu excepția unuia, pianul.
Pianul mă întregea. Prima data când am ajuns în casa totul mi se părea străin cu excepția pianul. Atingerea lemnului vechi și a clapelor mă făcea de fiecare data sa mă simt așa de bine, mă făcea sa mă simt din nou normala. Atunci când cântam la pian nu mai exista nimeni care sa mă vorbească pe la spate, sa mă critice sau sa mă compătimesca ca nu îmi mai puteam aminti nimic de parca zici ca eram un monstru așa se uitau mereu la mine.
Pianul era singura mea alinare.

Mă întorc repede la masa dar nu mai găsesc pe nimeni tata era cu domnul Frost afară la o țigară încă discutand lucruri care țineau de afaceri iar Liam și Raul erau pe ringul de dans cu câte o fata dansând ,tango.
Îmi scot din gentuța un pix și scriu pe un șervețel un mesaj adresat lui Raul.
"Am plecat spre casa mă simt foarte obosita, nu îți face griji distreazate.
Voi suna un taxi sa mă ia.
Renne"
Las șervețelul la vedere pe masa și ies afară sa îmi chem un taxi.
După 5 minute apare un taxi mă urc în el având grija la rochie și parnesc spre casa. După un drum aglomerat de aproape o ora din partea cealaltă a orașului ajung insfârsit acasa.
Îmi dau  pantofii jos și pășeasc prin iarba umeda și rece din curte  în picioare goale. Era așa de bine.
Urc scările încet și mă duc în camera sa mă dezbrac de rochie.
Îmi iau o rochie neagra de seara din mătase și un halat din același set și cobor jos.
Pe masa de la bucătărie găsesc un pachet de țigări de al tatei unde mai erau inca 6 țigări. Scoat una iau o scrumiera și mă duc la pian.
Timp de un minut îmi plimb degete pe lemnul gros al pianului.
Lacrimile mi se preling din nou pe obraji. Încep sa cânt aceasi melodie ca cea de la nunta din nou și din nou și din nou. Fractura din amintire îmi trece prin minte de fiecare data când ajung la apogeul melodiei. Șiroaie de lacrimi se preling pe obraji. Emoțiile erau așa de mari încât îmi era imposibil sa mă mai continui.
În camera mirosea a fum de țigară combinat cu mirosul trandafirilor din vaza de lângă pian. Ochii încep sa mi se închidă înce. Pun capul pe pian iar somnul mă fura încet.