Micuta Kira....

Familia mea

La varsta de doar 2 ani,Kira a fost abandonata de tatal sau,regele elfilor,pe lumea oamenilor.....

-Mamă?

-Ce vrei?

-La mine in clasa sunt singurul care nu are o sora!

-Oh, Joe, dragul meu....stii bine ca tu esti adoptat si nu poti avea o sora!

-Stiu, dar ma gandesc....de ce nu mai adoptam pe cineva?

-Actele,drumul....toate astea costa! stii bine ca nu avem bani nici pentru a ne hrani pe noi!

-Dar voi accepta sa am un loc de munca!

-La doar 14 ani?

-Da!

La coltul strazii,Kira plangea din rasputeri....ascunsa dupa un tomberon,murea de foame si de sete

Mama lui Joe,Sarah,avea sa schimbe profetia, adoptand-o pe Kira.Atunci cand va fii mare,Kira era singura care putea sa isi omoare tatal.

-O, doamne!saracul copil a fost abandonat!

-Pai am putea sa il adoptam noi!zise Joe plin de sperante

Dar atunci cand vazuse pielea mov-trasparenta a elfului si urechile lungi si ascutite, ingheta....Copilul deschise ochii,de o culoare transparenta,Sarah lesina.Joe o duse acasa, impreuna cu micuta Kira, ii dadu de mancare si sa bea, iar cand veni vorba sa o spele,ii vazu un fel de tatuaj pe mana, la incheietura pe care scria Kira, atunci Joe si a dat seama ca pe micul elf il chema Kira.

Sarah nu avea probleme, trase doar o sperietura zdravana.

Cand se scula, a avut o cearta serioasa cu fiul sau, aceasta neacceptand prezenta unui "demon"in casa ei.Joe simtea ca trebuia sa aiba grija de Kira, erau uniti prin ceva, desi doar o avazuse, o iubea ca pe o sora mai mica.