Micuta Kira....

Momentul Adevarului

-Da'l jos si daca vezi ca scap de sub control,il pui la loc!

-Ok....

Kira se indeparta de Martah,ca,in caz ca scapa de sub control,sa aiba timp sa isi puna colierul la loc.

O lumina il inconjoara.Incet prindea forma de om.Cand l'am vazut,nu mi'a venit sa cred.Avea dreptate.Era un om...Un elf.

-Am niste adevaruti pe care trebuie sa ti le spun.

-Stai umpic...Sut prea socata....

-Eu sunt...Eu...

-Ce s'a intamplat?!?!

-Eu sunt fratele tau,Kira...

-Cum?!?!Ce!?!Tu?!?Martah...De ce nu mi'ai spus?

-Pai Gantah....Dupa ce te culcai...Ma biciuia si ma batea....ma chinuia ca sa nu iti spun...O,Kira...

Si incepuse sa isi treaca mainile prin parul ei moale...

-Kira...Eu sunt fratele tau mai mare..Iar Gantah..el....

-El?!?!El ce!??!

-El este...

-El este!????!!!

-Tatal nostru....

Ramasesem fara cuvinte....

Asa de multe lucruri socante....Toate asa brusc,in aceeasi zi....Am lesinat..

Martah imi turnase in gura suc de portocale si avocado pentru ca are multe vitamine si cand a vazut ca am febra,mi'a pus un prosop cu apa rece pe frunte...

Cand m'am trezit,Martah era langa mine.Ma tinea strans de mana si imi trimitea unde de linistire.

-Oh,Kira....Cat ma bucur ca te'am gasit!

-Dar,de fapt...eu te'am gasit!Si i'am aratat un zambet increzator.

-Da...Dar...vreau sa iti mai spun ceva...

-Cam mult pentru o singura zi,dar...hai,ca m'ai facut curioasa !

-Joe are nevoie urgent de ajutorul tau.

-Bravo lui!

-Tu nu intelegi!El este nevinovat!

-Bine....unde e ?

Nu aveam in minte nici o intrebare.Nu imi pasa cine era tatal meu.Ce s'a intamplat.Voiam doar sa il vad mort pe Gantah.

-Pune'ti lantul!Te duc eu!si a zambit larg.Mi'am pus lantisorul si l'am vazut transformandu'se iar in dragon.L'am incalecat si am pornit la drum.