Micuta Kira....

Si mai multe surprize?!?!

Am privit dezamagita cum fratele meu se preschimba iar in dragon.Am urcat pe el si am strapuns vazduhul ca o sageata.

Tot ceea ce imi doream acum,era sa mor.Nu pot sa cred.Fusesem "pentru o perioada fooooooaaaaarte scurta" indragostita de.....tatal meu....cum e posibil asa ceva!?!??!Si asta nu era singurul motiv al dispretuirii vietii mele.Al doilea motiv era faptul ca elfii din cele 23 de districte care apartin tatalui meu se bazau pe mine!Asta ma tinea in viata,asta ma oprea sa ma sinucid,dar imi si displacea enorm.O data pe luna,oamenii se sstrangeau in piata centrala din districtul lui,si,daca in luna respectiva muncise mult,trudise pentru rege pana la epuizare,primea o paine si 5 l de apa.Cu asta trebuia sa se descurce o luna.Daca fura sau iesea din district pentru a se aprobiziona din paraurile alaturate sau sa vaneze,era executat pe loc.Acesti oameni se bazau pe mine!

Ne'am oprit cam la un km de districtul 5.Era prea mare riscul sa aterizez acolo,in centrul armatei,ar fi fost sinucidere!

Mi'am dat jos colierul si am pornit prin padurea deasa impreuna cu Martah.Crengile ne trosneau sub picioare.....Frunzele uscate de pe jos fasneau,sfaramandu'se din cauza greutatii noastre.

Luna....doar o bucata cat firul de ata.....se ridica.Cerul....de la prtocaliu-rosu ca focu incepea sa prinda acea nuanta mov spre indigo....Nu era nici macar o fasie de ceata sau de nor.Nici urma de dezastrele catastrofale ale defrisarii.Ba chiar,din contra,padurea pare a avea mai multa viata decat imi imaginasem.Ne afundasem fix in mijlocul ei.Iepurii sareau prin fata noastra,nefiindu'le frica nici cand scoteai pumnalul.Chiar se uitau ciudat,isi lasau capul intr'o parte,doar cu o ureche ciulita,la luciul varfului de argint la sagetii mele,perfect acordata in arc.Gata de atac.Bineinteles,nu erau doar iepuri.Parca aceste animale stiau ce se intampla in oras si stiau ce cautam noi aici.Veveritele se invarteau entuziasmate in jurul nostru.E miezul noptii.In mai putin de o secunda,totul s'a schimbat complet.Peste tot,florile prindeau culori fosforescente.Totul era turcoaz,roz si....acea lumina alba,care pur si simplu,sclipea.Frunzele de pe jos s'au preschimbat in muschicare la atingere,luminau si ei.Un vernil spectaculos era micul parau,care,acum cateva minute,parea unul mai saracacios decat cel mai saracacios parau existent.Acum,volumul lui s'a dublat,chiar triplat.Culoarea pietrelor de pe fundul lui,il faceau sa para asa de adanc si furios....Ne'am lasat lucrurile intr'o scorbura si ne'am descaltat si,din fuga,ne'am aruncat in rau.Nu ne era frica de curenti sau de anumiti pesti care,ar putea sa ne considere o prada veritabila.NU!Ne simteam mai in siguranta ca oricand.Eram....Eram acasa....Am constatat ca apa nu avea mai mult de 1m.Ne simteam minunat.Am inceput sa alergam,sa ne urcam in copaci si brusc...ne'am oprit.ne simteam....amenintati....Urechile le aveam mai ascutite si mai lungi ca oricand.Pupilele verticale ajunsesera doar o liniuta.Caninii"dintii"erau mult mai lungi.Pielea mai transparenta ca niciodata si....da.....era acel argintiu!pielea mea lumina!si a mea,si a lui Martah!Ochii devenisera verde-pal.La amandoi!si luminau!Ma simteam....invincibila....

Asta....pana cand......s'au auzit niste urlete de lupi asurzitoare.Am fugit spre scorbura.Eram asa de rapida in noua forma!Ne'am luat armele,fiind pregatiti de un atac.Un lup mare,cu blana argintie,ochii exact ca ai nostri!

Ciudat.....nu.....nu imi era frica!nici lui Martah!

Dar...asta pentru ca....simteam ceva familiar....In cateva secunde,lupul a disparut,iar o silueta inalta,slaba,care era....era.....era o.....era o ZANA!

-Va place noua forma?a intrebat ea

-A noastra sau a padurii?intreb eu nedumerita

-Amandoua.

-Le iubim!adauga Martah plin de entuziasm.Unde e lupul ala?iti multumim ca ne'ai scutit de o lupta!

-Lupul....lupul sunt eu....

-Dar....de ce ai venit pana la noi?

-Intrebarea este...adauga zana.ce v'a favut pe voi sa va intoarceti?

-Vrem sa il dam jos pe rege de pe tron!

-Sunteti indrazneti!

A urmat o plunga pauza,plina de tacere,dupa zana ne'a povestit despre padure....

Apoi....iar....o pauza luuuunga.

-Copii...inca nu v'ati dat seama cine sunt eu?

-Mi'am dat seama ca sunteti o persoana puternica.Asta se vede clar.

-Off...Am fost candva....Acum....sunt doar...un spirit....dar am fost o regina....o regina a zanelor....apoi...o regina a el....

Nu apuca sa termine,ca Martah intervine.

-Esti.....?!?!?!? Tu esti? chiar tu esti?

-Da...zice zana cu un zambet pe fata.

-Stati,stati,stati!eu sunt total pe dinafara!cine este ea?

-Ea....ea este....incearca Martah sa spuna,dar cuvintele ii raman in gat,asa ca Doamna Regina continua.

-Eu....eu....eu sunt...sufletul mamei voastre.