Drops of blood

CAPITOLUL 4- Reuniune de familie

Capitolul 4

 Mă uitam ţintă la el si mă rusinasem. Cum puteam să cred că-l cunosc, sunt sigură că am luat-o razna, mi-aş fi amintit, nu? Adica, e foarte diferit, are ceva iesit din comun, unicat! Mi-am lasat capul in jos:

  -Scuze, nu stiu ce m-a apucat... doar ca, imi pari asa familiar, cunoscut... ăă, mi-am ridicat fata spre el incercaand sa evit sa ma mai fac si mai mult de ras, ar cam trebui sa plec, mersi pentru tot ! Si i-am adresat un zambet scurt iesind pe usa.

  Alergam pe culoar spre scari.El era singura persoana care nu m-a considerat diferita, m-a tratat bine si m-a facut sa uit de toate!!! Iar eu? Eu am dat-o-n bara... auzi "Te cunosc de undeva?" UFFF!!! Ce proasta sunt! Ma trezisem din gandurile mele cand am simtit pe cineva tragandu-ma de mana.

               -Ce nai... am spus inainte de a vedea cine sta in fata mea. Tu! am spus eu acuzator.                          

-Evea! spuse barbatul care ma tinea inca de brat, unde ai fost? te-am cautat peste tot? De ce ai plecat de la masa? unchul Ian parea chiar ingrijorat. Dar, de ce?                                                                     -Scuze... am bombanit eu. Doar ca, am ramas blocata cand l-am vazut si... si toti oamenii de acolo... ma simteam stinghera! Asa ca am iesit si m-am asezat pe scarile care dau spre dormitoare, si a venit el si m-a facut sa ma simt mai bine, ne-am uitat la un film, am mancat... si...                

-Pardon? spuse Ian.Care el? Ups, am dat-o-n bara!mi-am spus in gand, dar n-aveam de ce sa mint.                                                                                                                                                                              -Un baiat, Isacc si  nu mai stiu cum... de ce? Conteaza? S-a uitat la mine parca intelegand ceva, si m-a intrebat.

              -Ce ti-ai amintit? A, si inainte de-a ma lua cu prostii gen " la ce te referi?" N-o sa-ti mearga! Ce ti-ai amintit? repeta el. Nu intelegeam! Acum citea ganduri? Parca era vrajitor- stai! Chiar era!-nu .... nu stiu de ce am spus urmatoarele cuvinte!

              -Sti ceva? Nu-ti sunt datoare cu nicio explicatie! Urasc locul asta, urasc oamenii care se prefac ca ma cunosc, imi urasc tatal si va urasc pe voi! Tu, Vanesa si Alyona m-ati mintit fara nerusinare  si acum iti sunt datoare cu explicatii? Aflu niste lucruri care nu traiau decat in carti, sunt printesa nu stiu cui... gata, imi ajunge pentru o zi. Maine merg acasa! Nu trebuie sa veniti! Ramaneti... "ACASA" ! de abia dupa ce am terminat de spus tot mi-am dat seama ca nu mai respiram, suvoaie de lacrimi imi curgeau pe obraji si-mi simteam fata rosie ca racul... M-am intors si am coborat pe scari, indreptandu-ma spre apartamentul in care m-am trezit. Ian nu s-a tinut dupa mine.

                                                                       

                                                                            *******

    M-am intors in apartament pe unde am fost spre masa, si mi-am dat jos uniforma tampita, imbracandu-ma cu pijamalele mele cu pantaloni scurti si maieu roz.  Se pare ca cineva avuse grija sa-mi aduca fiecare lucru aici si sa-l aseze in dulapuri, norocul meu! Acum trebuia sa aflu in ce locatie sunt, sa-mi fac bagajul, si sa-l mai si car dupa mine! M-am intins in pat nestiind ce ma putea astepta a doua zi dimineata. 

        Eram intr-un birou ca-n Harry Potter, stateam pe un scaun rosu regal si... cred ca asteptam. Usa din spatele meu se deschise si un barbat cunoscut pasi inauntru asezandu-se pe scaunul din fata mea. Tot ceea ce ne despartea era biroul care statea intre noi.                                                                     -Buna tata... am zis pe un ton cat mai "profesional"! Stiam ce se intampla. Intrase in visul meu din cauza ca nu-l bagasem in seama la masa. Saracul! Daca credea ca aveam sa sar in bratele lui si sa-i spun ca mi-a fost dor de el... se insela amarnic!                                                                                           -Dupa expresia de pe fata ta, imi dau seama ca stii ca nu visezi. Deci...                                                     -Bravo! Te felicit, dragut spirit de observatie! Cat de parental! Ma faci sa plang nici nu-ti dai seama! In locul tau nici in ochi nu m-as privi! M-ai abandonat! gata, i-am spus-o! N-aveam de gand sa-i fac sperante ca maine poimaine sa-ncerce sa faca " cea mai frumoasa legatura tata-fiica" .                  

-Stii? ma intreba el. Semeni cu mama ta atat la frumusete cat si la temperament, spuse el pe un ton amuzat. Omul asta era nebun? Chiar nu intelegea ca nu vroiam sa am nici o legatura cu el? Da, clara treaba... sigur are vreo doua fise dereglate!                                                                                         -Ok, hai sa n-o mai lungim, spune-mi odata de ce m-ai adus aici, ca s-o terminam mai repede! Trebuie sa fiu odihnita daca maine vreau sa ma intorc acasa, asa ca n-am timp de povesti "Imi pare rau ca te-am parasit", fiindca mie nu-mi pare! Am trait foarte bine pana sa apari tu in viata mea-eu, unchiul si matusa eram familia perfecta. Nu am nevoie de tine! Si acum, nu am nevoie nici de ei! Ma pot descurca singura!  Se uita tinta in ochi mei.                                                                                             -Chiar crezi ca tot ce am facut a fost ca sa te ranesc? Stii, stiam deja ca exact asa ai sa te comporti, stiam ca ai devenit o adolescenta cu temperament atasata de familia ei. De asta te-am lasat acolo, stiind ca ti-e bine sa traiesti normal. Crezi ca te-am contactat in vise ca sa stiu cum arati? Nu! Acum puteai sa-ti traiesti viata omeneasca in pace alaturi de "familia" ta, iar eu doar sa te intretin. Sa ma intretina? Ce spunea asta?
-Da, sa te intretin. Ian si Vanesa aveau o tona de bani in banca pentru a te creste si ati oferi tot ce aveai nevoie de cand ai plecat. Eu am pus acei bani acolo! Nu am vrut sa-ti distrug viata! Nu de asta te-am adus aici! Ci ca sa te protejez! Vanatorii au aflat ca nu te-au omorat! Puterea ta neinvatata i-a atras. Daca tu crezi ca poti sa te descurci in lume singura, ba chiar sa locuiesti fara nimeni, bun. Dar asta nu inseamna ca eu am sa te las, sunt tatal tau fie ca-ti place, fie ca nu! Maine dimineata incepi scoala! Vei invata la Academie si vei afla cum sa-ti folosesti atat puterile de vampir cat si de vrajitor... o spuse pe un ton atat de hotarat, atat de poruncitor.

 "Vanatorii au aflat ca nu te-au omorat! ", nu am intalnit niciodata unul, dar din cate stiam pana acum era clar ca erau periculosi. Nu-i mai puteam comenta. Cu putine cuvinte, parca mi-a descris atat trecutul, cat si viitorul. Dar, scoala? De abia intrasem in vacanta de vara.

         -Scoala? Nu! In niciun caz! De abia am intrat in vacanta de vara! i-am spus eu ca si o afirmatie mai mult.                                                                                                                                                                          -Exact! raspunse el. Maine este inceputul noului an scolar al Academiei Snadov. Alyoma te va ghida. Succes! Si s-a idreptat spre usa. A, si inca ceva! Doua lucruri: 

    1. Felicitari! Am auzit ca ai facut o impresie buna colegilor tai! Apropo de partea cu " Tratati-ma cum va tratati intre voi", asa o faceau. Juliete a crezut ca ea e diferita. Nu te astepta ca viata la Academie sa fie mai buna ca la cealalta scoala. Poate nu vrei sa auzi asta, dar iti dau un sfat parintesc: Esti viitoarea lor conducatoare, ai multi aliati dar si multi dusmani. Multi vor incerca sa-ti faca viata de liceu un iad. Cucereste-le inimile asa cum ai facut-o azi!                                                           2. Am auzit ca te-ai intalnit cu printul Ivanov... Issac cum il stii tu. In legatura cu el si cu sentimentul de familiaritate pe care-l ai... acum un an te-am mai adus aici. (POFTIM?- E in regula Evea, asculta- imi ordonam singura sa tac) Tu, adica eu te-am mai vazut. Am cazut de acord cu matusa ta sa te aducem aici, daca totul era in regula ramaneai, iar acum nu mai erai aici asa confuza. Ti s-au mai explicat lucrurile astea... ai stat o luna de proba si te-ai cam... indragostit. Ai avut un fel de relatie cu Issac, de scurta durata. Apoi, matusa ta a spus ca a facut o mare greseala si ca nu trebuia sa te aduca! Ti-am sters memoria si ti-am implantat alte amintiri. 

      Total confuza si totusi lamurita, l-am intrebat daca mai are ceva sa-mi spuna ca apoi sa pot sa-mi fixez toate informatiile in minte si sa le analizez in liniste. Ceea ce stiam era sigur ca eram in pericol si ca Academia ma pazea.                                                                                                                             -Eu, spuse el pe un ton destul de protectiv si... parental, iti urez succes Evea! Stiu, poate nu crezi ca te plac sau ca am ceva impotriva ta, dar sunt mandru de tine! Candva vei restabili echilibrul intre oameni si noi. In legatura cu uniforma, si reveni la tonul profesional, imi place, nu o asculta pe Juliete! Dar, ca si tata... poate nu atragi multe priviri asupra ta... adica... de la baieti.

    Si adormisem la loc.

 Deci sper ca v-a placut. Pun NEXT maine, promit! Nu uitati sa dati un "VOMENT" (COMM+ VOT) . Va pup :* :* :* :*