Drops of blood

Uniti prin unicitate...

" Tatal tau e Dalnavan, nu?", vorbele lui erau ca o sageata dureroasa in inima mea. Infipta acolo si lasata sa putrezeasca spre pierzanie. Ma durea... si ma durea tare... Imi venea sa plang, dar imi ascundeam lacrimile sub masca de "Stapana pe situatie", de "Conducatoare"... Uneori viata iti da cele mai grele lovituri, iar tu trebuie sa le primesti stand drept si neclintit... Este nedrept, stiam asta, dar adevarat.

Am fost mereu la degetul sau mic, m- a tinut sub papuc fara ca macar sa ma creasca, Vanesa si Ian au fost doar pionii lui pe o tabla de sah, dar cel mai important... am fost adusa la Academie cu scopul de a nu putea lua legatura cu Nyx, nu din iubire parinteasca... pur egoism...

Inca de cand am citit profetia i- am inteles sensul... Cele 12 perechi de ochi- adica 6 persoane care se avanta in lupta... Mai trebuia una-, nu va fi lupta ci se va invinge prin cel mai scump sentiment- iubirea sau... ura-, cel din familie e Dalnavan- adica...tata. Cand am realizat, Dave m- a ajutat sa ma impac pe moment cu ideea... Cand am auzit aceste vorbe, realitatea m- a izbit in plin.

Visam sa- mi cunosc tatal, sa duc o viata cat de cat normala, aveam o gramada de intrebari sa- i pun, o multime de lucruri de aflat...

Insa eu eram in avantaj... Vrajitoarea nu i- a spus toata Profetia strigoiului, sfarsitul ei e altul...

- "Daca cel mai de pret sentiment nu va birui

O fiinta din familie va muri"... cu voce tare, dictata de insusi puterea locului, de magia sa, simtind puterea zeitei...m- am invins si am cedat...

Glasul meu a facut ca pasarile sa zboare din copaci, iar animalele sa urle... Daca iubirea/ ura nu va birui va fi varsare de sange... al lui Dalnavan (nu merita sa- i spun tata) sau... al meu... Unul din noi va pieri...

Ma rugam sa nu se ajunga la moarte, sa pot vorbi si sa lamuresc situatia... Dar calea usoara este in general cea mai grea... Nu am mai putut tine piept si am cedat instinctului omenesc de aparare contra durerii... Plang... De fata cu o persoana pe care ar trebui sa o conduc, in fata careia ar trebui sa stau de neinfrant... insa imposibil... Umanitatea nu poate fi negociata...

- Hei, Klaus imi lua mana intr- a sa si cu cealalta imi aranjase un fir de par dupa ureche... atingerea dintre noi a fost ca un soc electric, magia noastra se combina si se consola, se intareau impreuna... Era placut si calmant, dar surprinderea ne- a facut pe amandoi sa ne retragem mainile.

- Ai simtit? L- am intrebat ridicandu- ma din sezut si stergandu- mi lacrimile in mod nefolositor. Eram surprinsa de acest individ din fata mea, deabia ne- am cunoscut si... as face bine sa nu ma mai indragostesc asa usor, dar sentimentul de contopire si intreg nu- l simtisem pana atunci. Ma uitam cu ochii mari la el in asteptarea unui raspuns.

S- a ridicat, urmandu- mi exemplul, si a dat sa se apropie de mine, dar chiar atunci pasii grabiti ai prietenilor mei s- au auzit venind in graba spre noi.

Elnor s- a pus in stanga mea, impreuna cu Alyoma, iar Sarafina si Julliete in dreapta.

- Esti bine? ma intreba Elnor analizandu- ma din cap pana- n picioare. Corcitura ti- a facut ceva? si a inclinat capul spre Klaus. Acesta ca raspuns la afirmatia Eruditului si- a luat o postura defensiva si a marait scurt amenintandu-l. "Baietii si orgoliul lor masculin", mi-am spus, iar Sarafina a inceput sa rada... Imi citea gandurile!!!... Insa problema era alta, aerul din jur era plin de tetosteron si hormoni masculini, ceea ce in general ducea la bataie...

Luandu- mi postura demna de o conducatoare m- am asezat intre cei doi si l- am fixat cu privirea pe Elnor.

- Cand o sa- ti intre in cap ca ma pot apara si singura!? vocea mea se auzea cu ecou... tipasem destul de tare. Fata razboinicului a inmarmurit, iar privirea lui mi- a aratat ca- l ranisem. Imi reglasem tonul la unul normal si am incercat sa- l impac.

- Stiu ca mi- ai jurat loialitate si ca misiunea ta, scopul tau este sa ma aperi... dar nu sunt o fetita neascultatoare care vrea sa mearga fara casca pe bicicleta... constientizez anumite lucruri si incerc, invat sa ma adaptez situatiei. Cu totii facem asta... tonul meu era unul impaciuitor, iar Elnor a zambit scurt si s- a retras. Am inclinat din cap in semn de "Multumesc" si m- am indreptat catre Klaus luandu- l de mana. Socul electric, intregul, complementaritatea erau inca acolo. S- a uitat in ochii mei in cautarea raspunsurilor- pe care aveam sa i le dau, dar nu acum- si a incercat sa deschida gura, dar i- am luat- o inainte.

- Aici toti suntem prieteni. O parte din noi nici nu ne cunoastem de mult- si am facut semn spre Julliete si Sarafina- dar am incercat sa ne intelegem, sa ne cunoastem. Nu exista rivalitati, putere sau suprematie... doar prietenie. Asa ca daca ni te alaturi... trebuie sa fi cu noi... atat fizic cat si sufleteste.

I- am dat drumul mainii, am ridicat un bat si am trasat un cerc in interiorul careia am format o stea cu sase varfuri. Mi- am luat pe rand prietenii si i- am asezat la cate un varf, punandu- i sa se tina de mana. Cu ajutorul lui Dave mi- am putut varsa putin sange pe pamantul incarcat de putere, dupa care m- am retras la varful ramas. Sarafina ma privi in ochi, dupa care imi urmara intocmai exemplul, fiind continuata de ceilalti pana la Klaus. Se indreptara spre mijlocul cercului si ramase nemiscat.

- Inchide ochii! i- am spus zambindu- i cald in semn de incurajare. A facut intocmai. Am inchis ochii si am incercat sa gasesc firul electric dintre noi, in speranta gasirii lui Dave nr.6. Si asa a fost. Cand am deschis ochii sangele nostru era pe pamant, imbatandu- ne cu mirosul sperantei si magiei... Dar cel mai important un fir auriu ne unea pe toti. Lupul se reintoarse la locul sau, iar Julliete exclamase un "WOW!" cu voce tare.

Firul era un contur luminos al stelei noastre, era tatal Dave- ilor nostrii... ne unea si ne completa. Sincron am inchis ochii si ne- am concentrat asupra sangelui tinandu- ne strans de maini. Ne simteam puterea, iar sangele luase foc... Un foc mare, foarte mare... care trimitea scantei sub forma de artificii. Zambeam cu totii si ne adunaseram langa casa privind spectacolul. Eram muti de uimire.

- Cum o sa stingem focul? intreba Julliete curioasa. Inainte insa de a apuca sa- i raspunda unul din noi o ploaie ne binecuvanta. A inceput sa zambeasca si sa danseze sub atingerile stropilor de ploaie, urmata de Alyoma si Sarafina. Ma uitam la ele cu lacrimi in ochi... de data aceasta de bucurie, zambind si plangand in acelasi timp. Klaus veni langa mine si- mi lua mana intr- a lui cercetandu- ma, savurandu- ma si fascinandu- se de.. mine. Arata haotic cu hainele ravasite pe el, dar totusi atragator. Mi- am asezat capul pe umarul sau. La inceput s- a crispat uimit de reactia mea, dar s- a relaxat ulterior. Socul electric inca pulsa intre noi... mai puternic, mai grandios si mai unit.

-Suntem noi... i- am soptit.

-Stiu, mi- a raspuns sarutandu- ma pe crestetul capului. Am fost uimita de gestul lui si mi- am ridicat privirea spre el. Prea repede? a intrebat agitat.

- Nu... a fost bine, si am plecat capul rusinata.

- Hei! Priviti aici! a strigat Elnor spargandu- ne bula noastra deconectata de tot si toate. Ne- am indreptat spre locul unde statea el si am inteles. Focul umpluse steaua lasandu- i semnul triumfator inconjurat de iarba.

Atunci am realizat cat de norocoasa sunt, cat de iubita si cat de pretioasa... La naiba cu tot destinul si restul! Pentru astfel de momente merita sa- ti traiesti viata. Am aruncat o privire spre prietenii mei. Alyoma statea cu capul relaxat pe umarul razboinicului, razand cu lacrimi, Sarafina se amuza pe seama lui Julliete, in legatura cu remarca ei "Cum stingem focul?", iar eu ma incalzeam, sub stropii de ploaie, in bratele lui Klaus.

Hotarasem sa las timpul sa se ocupe de toate si sa savurez momentul... macar atat meritam si eu.

Hey!
Nu ma omoriti! :( Sper ca mai sunt cititori fideli cartii mele, cu toate ca nu am postat de ceva timp. Timpul ne conduce viata din toate punctele de vedere, asa ca atunci cand reusesc sa- l tin pe loc... scriu! Sper ca va placut capitolul, voi incerca sa- l postez pe urmatorul cat mai curand!
Vomment- uri ( comm+ vot)?
xxxxx