Drops of blood

Capitolul 7- partea a doua- Vin!

- Trezeste- te odata Evea! Sarafina tragea cu putere de mine. Ma ridic in sezut si ma uit direct in ochii ei cu un zambet obosit pe fata.

-Credeam ca a fi " printesa" inseamna sa ai parte de afectiunea poporului, dar na... nesimtirea asta... Sarafina izbucni imtr- un ras isteric:

-Stii ce- mi place la tine? am ridicat sprancenele in semn de raspuns. Stii sa razi si cand esti aproape de moarte... afirmatia ei parea mai mult o readucere cu picioarele pe Pamant. Vanatorii erau pe urmele mele: mama, Alyoma...

  - Unde e Alyoma?

  - La masa... Tatal tau a convocat Eruditii, vrea sa inceapa pregatirile de aparare a Academiei. Am aruncat o privire spre ceas 18:30. E dimineata! Cum ai aflat toate astea?

  - Stii Ev? Uneori chiar cred ca rotitele din capul tau sunt WOW, dar de multe ori nu esti atenta la lucrurile evidente... ma uitam chioras la ea... i- am citit mintea!

  - Aaaa! Ei?!

  -Ce-i?

  - Rotitele mele functioneaza bine! si i- am aruncat o perna in fata.

   -Nu cred ca ai facut asta! cand se pregatii sa ia o perna Alyoma intra in camera... uitasem de ea... Sarafina imi stranse mana- o uram cand imi citea gandurile asa ca i- am transmis mental " NU MAI FA ASTA!"

  - Oricat de tentanta ar fi o bataie cu perne acum... si arata cu degetul acuzator spre noi doua, avem lucruri mai bune la care sa apelam. Sarafina se ridica in picioare si se indtepta spre baie:

  -Stii Alyoma? Incearca sa fi si tu putin mai destinsa, nu esti singura care este in pericol de moarte, facu un semn cu capul spre mine, ea inca face glume si zambeste, nu mai fi asa... Alyoma a intrerupt- o:

  - Nu! Ar trebui sa te vad pe tine pusa in situatia in care cea mai buna prietena si cea pe care o ai in grija moare in fata ta... Moare Sarafina! lacrima. Pana in momentul ala nu reactionasem deloc eram impietrita. M- am ridicat si m- am asezat intre cele doua privind de la una la alta:

  - Nu am sa mor! Sa va iasa asta bine din cap! Aseara am visat- o pe mama! Mi- a spus sa fug si sa- mi croiesc drum spre inima pentru a- mi putea accesa puterile! Asta am sa fac, nu pun pe nimeni in pericol... plec singura!

  - Nu ai sa faci asta!  am recunoscut imediat vocea aceea, venea din spatele Alyomei. Chipul lui Juliette era impietrit si plin de lacrimi. Stiu ca nu am pasit cu dreptul in relatiile cu niciuna dintre voi, dar trebuie sa ma ascultati. Sarafina aproba la Alyoma:

  - Du- te la masa Juliette, am vazut ca vii stim ca vrei sa ne ajuti.

  - Venim si noi imediat! exclama Sarafina. Ma uitam intrebator la ele " Tre' sa avem incredere in ea, e profetesa ta". Gandurile Sarafinei zburase pana la mine, profetesa? Ce mai era si aia? Iar acum pe bune, Juliette?

                       *******

Dupa ce m- am spalat si m-  am echipat am mers impreuna cu Sarafina in living. Tata ne pregatise micul- dejun si lasa un biletel pe masa:

"Pofta buna! Nu va faceti griji, totul o sa fie bine! Orele s- au anulat, elevii vor fi dusi maine impreuna cu voi cat mai departe de aici! Faceti- va bagajele!"

- Cum? N- am vazut nimic de asta in mintea lui! Sarafina se uita bosumflata la bilet. Am luat uniforma degeaba!

  - Asta e un avantaj! Fara scoala putem sa ne punem planul in ordine! afirma Juliette.

   - Care- i treaba cu tine? am intrebat- o pe un ton profesional.

   - In primul rand nu avem timp de romane asa ca o sa spun totul pe scurt. Aseara tatal meu m- a contactat si m- a pus sa fac un Juramant de sange in care promit ca iti ofer darul meu de profetesa in ajutor. Se intoarse si ne arata ceafa, sub frumosul par negru, pe gat era urma unei semiluni cu flori impodobind- o de culoarea sangelui. Era...

- WOW! am exclamat.

- I- ai jurat credinta varsand propriul sange? intreba Sarafina.

  - Da! Astfel legatura noastra creste.

  -Ok, deci pana plecam trebuie sa vars sange pentru tine! Nu pot fi  singura roata la caruta!

  - Nu avem timp de astea! Tata mi- a oferit ca dar drumul si locul in care trebuie sa ne ascundem. Dar trebuie sa ne juram credinta una celeilalte, si orice ar fi nu trebuie sa lasam orice urma de trecut sa stea intre noi... ma privi parca cerandu- mi scuze din priviri.

  - S- a facut, am zis toate trei in cor.

   - Esti sigura ca Ev e in siguranta cu noi? intreba Alyoma speriata.

    - Cel mai, ii raspunse Juliette si ii zambi incurajator.

     - In timp ce voi va dati cu filme, spuse Sarafina, am ajuns la o concluzie, tot ceea ce putem sa luam la noi sunt un rucsac si cat mai multe carduri de debit, pe mine una ma dezamageste profund.

   - Eu una n- am nimic impotriva, am spus, dar cum iesim din Academie?

    - Simplu! raspunse Juliette, cu masina!

    Toate ne- am holbat la ea. Vorbea serios?

      - Vom constrange un Erudit! afirma ea. Il punem sa vina cu noi ii explicam situatia si "Hocus-Pocus" avem si un aparator in plus! Oricare dintre ei iti este loial! si se uita la mine.

Hei! Nu ma omorati! Voi posta de doua ori pe saptamana pana la venirea scolii in speranta ca voi termina cartea pana atunci! Am o multime de idei, cu timpul e problema :(( Sper sa va placa :>

Si nu uitati sa lasati un VOMET (COMM+ VOT)

Va pup! :*:*:*