Am ajuns in garaj cu gandul la Adrian. Nu am avut intentia sa- i ranesc sentimentele sau sa- l dezamagesc, mai ales dupa sarutul acela... cel care mi- a dovedit ca- l iubesc. Imi tot minteam inima ca e simpla atractie fizica si ca niciodata nu va putea fi nimic mai mult... totul era complicat. Imi reaminteam replica pe care as fi vrut sa i- o rostesc la cele spuse de el... " Viata mea, problema tuturor".
Acele cuvinte care ma faceau sa constientizez adevarul, cele care ma aduceau cu picioarele pe pamant si cele care- mi dovedeau ca de azi inainte nu- mi voi mai permite luxul unei adolescente normale, sau mai bine zis semi- normale.Eram fiica unei zeite si sufletul compus al celor mai puternice femei, soarta echilibrului normal si viata in libertate atat a oamenilor cat si a "supranaturalilor"- cum m- am gandit sa- i numesc- stau in mainile mele. Rezolvarea profetiei lui Dalnavan si "Speranta" lor...
In garaj, Juliette ii explica Eruditului cele intamplate de la sosirea mea la Academie, oprirea vrajii unei Contente aka Vanesa, deplasarea mea rapida, tripla fata de cea a unei novice, si controlul ei inainte de a o ataca pe Alyoma, sentimentul ei de loialitate pe care- l simtea cand eram prin preajma, tatal ei, ele ca reincarnari a Marilor Preotese, Nyx si nu in ultimul rand Dalnavan.
Dupa un timp de tacere si stanjeneala pentru mine, caci Eruditul ma analiza cu uimire din cap pana- n picioare, acesta se apropie de mine, imi lua mana intr- a lui si o duse spre inima sa inchizand ochii. Ma miram la maretia lui atunci cand imi lua mana, la faptul ca trasaturile i se imbarbatira- de la Eruditul abia pus in slujba la reincarnarea vechilor razboinici ai zeitelor. Nu trebuia sa intreb pe nimeni ce se intampla... lumina din jurul mainilor noastre era singura explicatie.
- Isi trage puterea celor mai buni razboinici care au trait vreodata, de la zeita prin mine, am concluzionat eu.
- Si- ti jura loialitate, continua Alyoma.
- Pentru Eruditi este mai sacru decat un Juramant de sange, spuse Juliette. Nu trebuie sa- l constrangem, s- a insarcinat sa te slujeasca spre adevar.
Nu mi- am intors niciodata privirea de la el, de cat atunci cand imi dadu drumul mainii. Nu era cu mult mai mare decat noi, undeva la 19 ani. Acum avea o infatisare demna, dar tot se desluseau trasaturile tinere. Avea parul de- un saten inchis, ochi negri, o constructie bine formata, iar pielea lui avea o tenta usoara de masliniu. Se uita tinta in ochii mei.
- Ma numesc Elnor si sunt dispus sa- ti slujesc ca descendent al razboinicului Xenovan.
Sarafina si Juliette isi mutau privirea de la Alyoma la Elnor cu gurile cascate, m- am gandit sa ma fac ca nu remarc pe moment si sa intreb mai incolo.
- Bine ai venit in grupul nostru Elnor, care sper eu sa nu duca spre pierzanie... aici toti suntem prieteni si lucram ca prietenii, sper sa nu risti degeaba... am afirmat eu.
- Am incredere in Aleasa! a spus el.
- Evea, Ev, poti sa ma numesti cum vrei, dar nu "Aleasa", i- am spus eu zambind.
*******
Elnor facu rost de un SUV negru cu geamuri fumurii. Eu, Sarafina si Alyoma stateam in spate, in timp ce Juliette statea pe scaunul din fata. Ne unisem fortele sa creem un strat de invizibilitate in jurul nostru lasand la iveala doar razboinicul si masina.
La iesirea din Academie, un Erudit pe nume Thor ( da, stiu si eu- ce mai nume), a spus ca trebuie sa se uite in portbagaj si- n spate. Am rasuflat usurata ca voalul functiona ascunzand- o pe Juliette de privirea iscoditoare a razboinicului, dar mi s- a taiat cand Alyoma a stranutat.
- Ce- a fost asta? intreba Thor deschizand portiera din partea mea. Nu stiam ce sa fac. Oare ma vazuse?
- Nimic, doar am stranutat... raspunse Elnor sigur pe el. Daca ai terminat, eu plec acum sa verific imprejurimile. Eruditul aproba din cap, iar razboinicul nostru baga in viteza inainte de- asi da seama ca nu a verificat in portbagaj. Oare ce- ar fi spus daca ar fi gasit patru rucsace cu lenjerie si haine de fete? Oricum sigur n- o sa aflu.
La 30 km departare de Academie ne oprisem vraja si ne afundasem in scaune. Elnor ne- a pus muzica tot drumul, iar eu din cand in cand, fredonam, gandindu- ma la faptul ca- n momentul de fata, e singurul lucru normal pe care- l puteam face. Juliette ii intinse mana razboinicului si- l lasa sa gaseasca destinatia aratata de catre tatal ei. Elnor, la fel ca toti Eruditii, avea o abilitate. A sa era de a patrunde in gandurile oamenilor si de- a le vedea trecutul.
- Am gasit, a spus el, dand drumul mainii Juliettei, mergem spre Rusia, intr- un mic oras numit Bratsk si reporni masina.
- Rusia? am intrebat eu, gandindu- ma la cat avem de mers. Unde suntem acum?
- Oklahoma, raspunse Sarafina. Presimt ca drumul asta o sa fie lung... continua ea marind intentionat pronuntarea u- ului.
- Daca mergem cu masina o sa pierdem mult timp, afirmasem.
Juliette se intoarse spre noi cu o privire atotstiutoare. Inclusiv Elnor se uita intrebator la ea.
- Of! Pe bune! Imi vina sa cred ca doar mie imi functioneaza rotitele, spuse ea ingamfata... Avem o gramada de carduri! exclama ea.
- Dovada ca tie nu- ti functioneaza rotitele! raspunse Alyoma. Academia ne stie codurile bancare!
Mintea mea a inceput sa- si dea seama de ceva.
- Amandoua v- ati gandit bine! am spus eu. Daca as avea un card cu cateva mii de dolari in el si nimeni nu stie de existenta lui? ...si- au intors privirile spre mine.
- Ar fi o idee buna! Ai asa ceva ?
intreba Eruditul.
- Pai da. Am cam avut o matusa care mi- a lasat drept mostenire un cont gras in banca. A doua zi cand am sosit la Academie l- am gasit intr- un sertar cu un bilet. Se pare ca il primisem de la prima mea vizita, de la un avocat, si m- am gandit c- ar fi mai bine sa nu stie nimeni de el.
- Si eu am un asemenea card de la matusa Samantha! exclama Juliette. A spus " Pentru implinirea destinului", femeia aia era nebuna. I- am spus ca si eu il aveam tot de la Samantha, iar Sarafina ne- a spus ca femeia vampir stia ce- o sa ne astepte si o fi vrajit cardurile.
- Atunci, Rusia venim! a spus Juliette. Stiti eu nu prea mi- am luat haine groase! concluziona ea. Toti izbucniram in ras. Ce- i ? intreba ea.
- Nu e chiar ger acolo, nu mergem la Polul Nord, raspunse Elnor uitandu- se amuzat la ea.
*****
Ne- am dus spre cel mai apropiat aeroport si am cumparat bilete catre Bratsk. Se pare ca Alyoma pregatise niste acte false, cand am intrebat- o cum de a stiut, a spus ca a avut o viziune. Avionul decola in doua ore, pana atunci ne cumparasem ciocolata calda si cafea, in functie de preferinte, si asteptam, cu bagajele noastre de mana si singurele bagaje, sa ne avantam in lupta.
Nu mi- as fi imaginat niciodata ce intorsatura avea sa ia viata mea. Nu ma gandisem niciodata ca as putea sa- mi revad tatal, ca sunt o Aleasa sau ca voi vizita Rusia. Mai tineti minte acel sentiment ciudat? Ei bine, imi spunea ca deabea acum incepe totul.
Hey! Scuze ca nu am prea postat, timpul imi da dureri de cap! Sper ca v- a placut! Daca lucrurile pana acum au cam stat, de acum vor fi din ce in ce mai rapide si mai noi.
Va pup! :* :* :* :*
Vomment???
CITEȘTI
Drops of blood
Ficção AdolescentePana nu de mult Evea se credea o adolescenta normala, cu o familie perfecta- formata din ea, unchiul Ian si matusa Vanesa + o prietena nebuna. Stia ca trecutul ei ascunde un mare secret pe care tutorii legali si prietena ei il impart, dar nu o deran...
