Capitolul 8- Planul

492 39 5
                                    

- Esti nebuna? Cum sa constrangem un Erudit? Alyoma era nervoasa... din cate stiam Eruditii erau protectorii Academiei, luptatori ce- si puneau darurile in folosul protejarii semenilor. Alyoma nu era un Erudit, dar era razboinica mea ( ne- am nascut in acelasi timp- lucru extrem de rar- iar parintii nostri ne- au legat prin sange, ceea ce inseamna ca prietena mea este dispusa sa- si dea viata pentru mine), atatea persoane in jurul meu erau dispuse sa lase tot si sa ma apere... .meritam? Nu. Cum as putea eu sa- i protejez? Sa le fiu conducatoare? Cei pe care- i credeam inamici fac Juramant de sange pentru a ma apara- referire la Juliette. Puteau avea incredere in mine? Puteam sa- i apar si sa- i conduc???.. Sunt Aleasa... cuvântul imi rasuna in minte sub forma unor voci de mult apuse, a unor... zei? Nu eram de acord cu acel cuvant, dar sufletul imi spunea ca el e raspunsul... dar daca e adevarat, de ce zei? Eram crestina. Of! Inebunesc!
   - Ev? Mai esti printre noi, cuvintele Sarafinei ma readusera la viata.
    - Aleasa... am reusit sa bombai.
    -Hmmmm? Juliette se uita intrebator la mine.
     - Stie cineva ceva despre vreo        "Aleasa"?Sau despre ceva asemanator? se uitau la mine cu gurile deschise... Clar aveam vreo doua piese dereglate.. Adica, nu stiu ce- am patit... nu ma luati in serios... am tras un zambet scurt si mi- am privit prietenele... si pe Juliette. Fiecare imi evita privirea acum, imi dadeau senzatia ca stiau despre ce vorbesc, de fapt, sentimentul era chiar foarte tare... ma durea...Ce stiti?
    - Aaaa... ingana Alyoma.
    -Hmmm? se uita la mine Sarafina.
     - Nu cred ca e ea... intradevar coincidentele sunt mari, dar nu are cum... trebuia sa intruchipeze zeita noptii... nu poate fi ea... Juliette se adresa celor doua  "necunoscatoare" pe un ton ridicat si nehotarat. Evitau sa- i raspunda. S- a uitat la ele si le- a analizat din priviri, ochii ei scaparau adevar. Si voi i- ati simtit puterea, nu? despre ce naiba vorbeau, eram chiar langa ele, dar acelasi sentiment tampit imi spunea sa- mi tin gura si sa fiu atenta.
   - Pe mine una era sa ma omoare, la propriu! Cand ne- am reintors la Academie si am intrat la ea in camera s- a deplasat cu o viteza mai mare decat a unui content. Ba chiar a oprit- o pe Vanesa... adica Marea contenta in mijlocul unei vraji... cele doua ramase cu gura cascata. Ultima referire ma duse cu gandul la matusa si unchiul meu... imi era dor de ei, si nu- i mai vazusem de vreo 5 zile... stiam ca- si recapatase dreptul de a preda...
____________________________________
Content*= adult din diferite categorii                  magice cu o putere dezvoltata si stapani pe ea, profesor :)
__________________________
  - Nu era sa te omor, Alyoma!
  - Exact! si- si indrepta privirea spre Juliette. S- a controlat! Si- a putut stapani forta de vampir! Nici macar un content nu ar putea face asta! ridicase tonul. Deja eram derutata si- mi pierise pofta de mancare.
   - Gata! am " rabufnit". Tonul meu se auzi atat de clar si raspicat, incat ma facu pana si pe mine sa tresar. Cele trei ramase amutite pentru un timp si incepura sa ciugeasca din mancare... Sarafina lua cuvantul:
   - Simti ca tu esti. O vad adanc ascunsa in mintea ta...
    - Poftim? mi- am ridicat ochii din farfurie si am privit- o plina de nedumerire si... exasperare.
     - Iti simt puterea... e blocata undeva in strafundul mintii tale... Sufletul tau... e...
      - Poti sa vorbesti pe limba mea te rog? a intrebat- o Juliette si ea exasperata la culme.
       - Ea e Aleasa! Doar ca mi se pare ca ceea ce ne da in manual nu e nici un sfert din ce poate ea... de fapt din ce nu poate face ea acum.
        - Ce vrea sa insemne asta? Ea e Aleasa? Sarafina aproba. Acelasi sentiment tampit imi spunea sa tac, dar nu suportam sa se vorbeasca de mine la persoana a treia cand eram de fata! Ceea ce inseamna, continua Alyoma ... Noi suntem... acele...
     - Da, noi suntem Marile ei Preotese, acele Mari Preotese... spuse Sarafina.
      -Acum totul se leaga... gangurii Juliette ganditoare... Sunt reincarnarea Marii Preotese Profetese! spuse aceasta invingatoare... ceea ce inseamna ca tu estii reincarnarea Marii Preotese Razboinice, si arata spre Alyoma, iar tu cea a Marii Preotese Fantoma! si indica spre Sarafina. Suntem tari! exclama aceasta bucuroasa.
       - Aaaa? Sunt si eu aici! le- am amintit eu.
     Sarafina se ridica in picioare urmata de Alyoma si continuand cu Julliete, isi aplecara toate capul in jos:
       - Aleasa zeitei noptii, conducatoarea mea si calea spre restabilirea echilibrului suprem, jur sa- ti ofer darul meu fantoma in favoarea binelui si spre calea pe care ne vei conduce, Sarafina isi ridica fata spre mine, radia de frumusete, trasaturile ei aduceau cu cele a vechilor femei conducatoare, sculptate si impresionante, dar ceea ce- mi atrasera atentia erau ochii rosii si semnul... de- a lungul mainii urcand sus pe gat erau tatuate diverse ramuri cu flori care alcatuiau diversi trandafirii... intr- un intreg alcatuiau un Semn rosu ca sangele apoi... lua un cutit si- si cresta usor palma, o ridica si- si lasa sangele sa- i picure pe Semn... Lumina atat de puternic incat abia o mai desluseam, era o lumina divina... apoi... era asa frumoasa... avea pielea atat de alba care combinata cu semnul rosu dadea un efect WOW! parul ii era desfacut si lung pana deasupra fundului... era mai negru decat il avea de obicei, asa de negru... si- i crescuse!!! Apoi am observat... era imbracata intr- o rochie alba lunga pana- n pamant, cu o bretea pe- o parte care- i lasa la iveala frumosul semn iar ochii ei... nu mai erau rosii! Redevenisera de albastrul cenusiu fabulos pe care- l adoram. Arata ca o adevarata zeita! Se apleca respectuos:
      - Te- nsotesc! tonul ei era acelasi... era ea ×100000...000 mai frumoasa.
       Se retrase la o parte si Alyoma venii in fata mea, nu observasem pana atunci ca atat ea cat si Juliette aveau inca capul plecat...
     - Aleasa zeitei noptii, conducatoarea mea si calea spre restabilirea echilibrului suprem, jur sa- ti ofer darul meu de razboinic  in favoarea binelui si spre calea pe care ne vei conduce,  Alyoma ma intrerupse si recita acelasi discurs ca si Sarafina, atunci cand isi ridica fata spre mine trasaturile ei erau la fel de frumoase ca ale celeilalte prietene, dar diferite... la fel de WOW dar potrivite pentru ea... cele a unei printese model, dar si a unei razboinice devotate. La fel ca la Sarafina, altceva imi atrase atentia ochii ei erau de un albastru inchis spre deschis... semnul... adica semnele ei ii imbracau picioarele de la glezna pana la genunchi... era fabulos! Reprezentau niste ramuri de brad... cred... care formau sabii.... apoi Sarafina ii inmana cutitul... stiam ca avea sa o faca mai frumoasa, dar tot aveam un nod in stomac. Isi cresta palma si se apleca sa- si verse sangele pe semn, cand se ridica nu o mai puteam vedea pe ea, lumina era atat de frumoasa... cand se opri era foarte, foarte radianta... parul sau  era la fel de lung ca al Sarafinei si tot pe spate... in schimb culoarea nu mai era rosu ca focul ci era un saten mai deschis care radia cu ochii sai acum redeveniti negrii. Purta o rochie alba fara bretele decupata pe parti pentru a- si etala frumoasele semne. Se apleca respectuos si- mi adresa acelasi " Te- nsotesc" ca si Sarafina... veni randul lui Juliette.
    - Aleasa zeitei noptii, conducatoarea mea si calea spre restabilirea echilibrului suprem, jur sa- ti ofer darul meu profetic in favoarea binelui si spre calea pe care ne vei conduce, atunci cand isi ridica fata spre mine- nu mai pomenesc de cat de frumoasa era si cum trasaturile parca- i erau sculptate- nu avea semnul nici pe gat, mana sau picioare... nu- l vedeam. Dar stiam ca trebuia sa fie mov. De ce? Ochii ei straluceau magnific. Lua cutitul de la Alyoma isi cresta palma si- si ridica camasa... acolo era semnul! Am reusit sa- l deslusesc inainte de- ai da drept jertfa sangele ei... erau ramuri de primavara care- i formau doua cercuri interioare in jurul buricului... se zareau ochi... niste ochi superbi...
      - Te- nsotesc! exclama ea. Parul sau negru era lasat sa cada frumos pe spate, la final impodobindu- l  cateva bucle usoare. Ochii sai verzi erau de un verde atat de deschis incat spuneai ca devin albastri. Purta o rochie tot alba cu maneci trei sferturi, decolteu usor in U, lunga pana- n pamant si decupata in zona abdomenului intr- un O, care bineinteles ii dezvaluia Semnul...
      Aveam in fata mea trei reincarnari demne de zeite, nu de Mari Preotese... erau superbe, grandioase si magnifice... nu eram demna de ele. Dar tot nu stiu Aleasa cui sunt! Si in niciun caz nu sunt la fel de frumoasa ca ele...

  HEI! MI- AM TINUT PROMISIUNEA! SPER SA VA PLACA! DISEARA S- AR PUTEA SA POSTEZ UN EXTRA! :)))
NU UITATI DE VOMENT (comm + vot)

VA PUP! :*:*:*:*:*:*
     
    

Drops of bloodUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum