Curcubeul interzis

4. Liceul

Ironia face să intru la Seminarul teologic (Nu, nu mă fac popă... sunt la științe sociale, nu la pastorală). De ce spun ironie? Pai haide să îți explic puțin cum sta treaba: sunt un puștan gay, ateu, într-un seminar teologic ortodox, înconjurat de popi îndoctrinați pana în măduva oaselor. De ce am ales să merg acolo? Pai pentru ca aveam note de tot rahatu' și decât să intru la un liceu plin de "indieni", am preferat să merg la seminar.

Clasa a IX-a a reprezentat un nou început pentru mine: colegi noi, profesori noi, materii noi, etc. A durat ceva timp să mă acomodez. Încă țin minte prima zi {zâmbet nostalgic} . Am intrat în școala și am început să caut persoane cunoscute, știam ca voi fi în clasă cu un coleg din generală, dar nu dădeam de nimeni pe holuri. La un moment dat, femeia de servici vânzându-mă dezorientat a venit la mine:

-Te pot ajuta cu ceva?

Era o femeie grasă, urâta, cu parul slinos legat într-o coada mică și subțire, cu ochii mici și îngropați adânc în cap și cu un mers mai legănat (probabil din cauza burți).

-Dacă nu va supărați, ați putea să îmi arătați unde este clasa IX C ?

Foarte amabilă, tanti m-a dus pana în fața ușii, ba chiar mi-a și zâmbit.

Am intrat în clasă, toată lumea era deja acolo, diriginta citea regulamentul școlii, lângă mine, în stânga și în dreapta erau doi băieți înalți, îmbrăcați în uniforma bleumarin a școlii, toți aveau niște fețe parcă speriate de tot ceea ce urma să se întâmple. Era o atmosfera foarte sobra, iar după ce diriginta a terminat de citit fraza s-a oprit și m-a întrebat:

-Cum de ai reușit să întârzii chiar din prima zi?

Adevărul este ca eu ajunsesem la școala cu vreo 15 minute înainte de începerea festivității, dar a durat ceva plana m-am tot învârtit să îmi găsesc clasa.

-Mă scuzați de întârziere, dar am avut ceva probleme cu orientarea în spațiu.

S-a uitat la mine și a început să râdă.

Era ( și încă este ) o femeie cu un suflet mare, zâmbea mai tot timpul, era glumeață, era ca o mamă. În momentul acela m-am bucurat nespus ca nu am diriginta vreo preoteasă proasta și constipata sau vreun popă handicapat.

După ce diriginta a terminat de citit regulamentul, am fost invitați să ieșim în curtea școlii la deschiderea oficială a anului școlar. Eram nerăbdător să îmi cunosc directorul, auzisem peste vară ca este un om dur, foarte dur și ca mulți se temeau de el.

În momentul în care directorul și-a terminat discursul, din spatele lui a început să cânte un cor format din vreo 10 băiețași de la pastorală, iar apoi și-a făcut apariția Înaltpreasfințitul nostru arhiepiscop Irineu ( sau Imprimeu, cum îmi place mie să îi spun ). Când l-am văzut cum coboară din mașina și toți își fac cruci, iar preotesele aveau un orgasm spiritual vânzându-l, m-a bufnit un râs isteric, dar a trebuit să îl controlez, nu puteam să mă fac de rahat din prima zi de fata cu directorul și cu toți profesorii. În timp ce Imprimeu ne oferea o mini slujbă, iar toți popii cântau acolo foarte concentrați, în curtea vecina, acolo unde era Liceul Militar, ateriza un elicopter. Normal ca din cauza elicopterului care s-a tot învârtit vreo 5 minute pana să aterizeze nu se mai auzea nimic, iar Imprimeu a fost nevoit să ia o pauză.

Dupăterminarea acelei festivități penale, m-am dus acasă, m-am așezat pe canapea șimă gândeam: Holy fucking cow, dar în ce m-am băgat?