Vipera roz

Capitolul 18

Sebastian

   Au trecut 3 zile de când Rose e încă în comă. Sper să se trezească mai repede că nu mai suport să o văd aşa.  Ieri a avut un atac de panică, dar a reuşit să îşi revină. Iar azi va veni Mia în vizită, că prostul de Lucas are treabă în Spania şi nu o poate vizita. Mă uit la ea cum doarme într-un somn adânc. Nu ştiu dacă ne poate auzi sau nu, dar eu în fiecare zi vorbesc cu ea. Uneori am senzaţia că îmi răspunde, adică zâmbeşte aproape ne sesizabil sau respiră mai accelerat. Poate ăstea sunt doar în mintea mea şi subconştientului meu îi place să îşi bată joc de mine. O ţin de mână şi îmi vine singura metodă rămasă ca să trezesc. Mă rog la Dumnezeu. Sper să mă audă şi să îmi facă pe plac. Doctorul mi-a zis că la următorul atac de panică o put pierde pentru totdeauna.

  Mă uit pe ferestră, dar nu mă îndepărtez de patul în care stă îngeraşul meu. Afară văd tot feluri de cupluri care plecă de la spital sau părinţi cu copii lor. Până acum nu m-am gândit la copii, însă după ce se va trezi Rose o să am o discuţie pe tema asta.

   Înot printre gânduri până intră în salon Mia cu o mulţime de baloane în mână. Le aşeză într-un colţ al camerei şi apoi se apropie de noi. Se uită atent la prietena ei, apoi la mine.

- Bună!  spune ea.

- Bună!  Cum a fost în vacanţă??

- Cred că bine. Adică ne-am distrat pe cinste, dar eu tot m-am gândit la Rose care stă aici şi nu poate face nimic. se întristează ea.

- Ieri a avut un atac de panică şi doctorul a spus că dacă va mai fi unul poate să moară. spun şi las capul în pământ.

- Să nu ne panicăm!  Rose e puternică!

- Asta îmi spun eu în fiecare zi.

- Deci vrei ceva de la otomatul de pe hol??  Am auzit că are cafea bună. încearcă să ma înveselească Mia

- O ciocolată caldă, te rog!  Nu am chef de cafea.

   Dă din cap afirmativ şi părăseşte salonul. Îmi întorc capul spre Rose.  Iubita mea stă cu ochii închişi şi respiră destul de normal. Oftez zgomos şi  îmi pun capul pe mâna ei. Vreau să se termine asta odată şi totul să fie normal!!  Ştiu mă plâng mult...

   Mia intră cu 2 ciocolate calde care miros puternic,dulce. Îmi ridic capul şi iau ciocolata.  Beau o gură mare care îmi arde gâtul, dar nu bag în seamă.

   Deodată simt cum mâna lui Rose o strânge pe ea şi mişcă din cap. Las paharul pe măsuţa de lângă mine şi mă apropii de iubita mea, la fel face Mia care e mai bucuroasă decât oricând. Rose deschide ochii încet şi mă priveşte intens cu un zâmbet larg pe buze. O sărut scurt pe buze, apoi se ridică în şezut.

   - Voi beţi ciocolată fără mine??  întrebă amuzată.

  - Serios?! Asta spui prima dată!!?  Şi da!  Bem fără tine!  spune râzând Mia.

  - Mi-a fost aşa dor de tine, îngeraş!!  Te iubesc!! zic şi o iau în braţe.

  - Şi eu! Ca să ştii am auzit tot ce mi-ai vorbit, dar nu am putut să-ţi răspund. zice ea tristă.

  - Nu te întrista!  Mă bucur că acum eşti bine!! 

- Da...  Eu mă duc să chem doctorul. spune Mia făcându-ne cu ochiul.

  Plecă din salon şi ne lasă singuri. O sărut pasional, dar nu o forţez prea tare ca să nu o doară ceva. Nu vreau să o rănesc fix când de abia e bine. Mi-a fost dor de buzele ei moi, de pielea ei fină sau de mâinile care se plimbă jucăuş pe spatele meu. Dacă nu intra doctorul cu Mia în salon duceam totul la un alt nivel şi asta nu era bine. Mai ales într-un spital!

  - Mă bucur că te-ai trezit!  O să îţi facem o analiză şi apoi poţi pleca acasă! zice doctorul zâmbind.

  - Nu nu nu!  Fără analize!  Mă simt total sănătos, fără nici o durere!  se repeadă ea să sară din pat, dar o prind într-o îmbrăţişare strânsă care spune :" tu nu pleci nicăieri "

  - Ba o s-o faci!  se răsteşte Mia la ea.

  - Ba nu!  o contrazice Rose.

- Ba da!

- Ba nu!!

  - Gata!  O vei face şi nu ai nici o şansă de scăpare!  zic serios şi o văd pe Rose cum înghite în sec.

  - Am adus deja ce am nevoie, tu doar trebuie să stai cuminte! zice doctorul amuzat.

  Atunci intră o asistentă bătrână care o ţine de mână pe Rose. Iubita mea se foieşte aşa că singura scăpare e s-o pun la mine în poală şi să o ţin strâns. Opune rezistenţă, dar nu are destulă putere să se mişte prea mult. Doctorul ia ce are nevoie ,scoate perfuzia, iar Rose scâncește de durere. Asistena duce mâna în buzunar şi scoate o acadea. Faţa lui Rose se luminează dintr-o dată şi ia acadeaua cu toată bucuria. Mia cu mine începem să râdem de figura iubitei mele si ne alegem fiecare cu o privire care te poate ucide.

  - Asta a fost tot!  După ce terminăm fişa de externare vei putea pleca. Însă peste o săptămână trebuie să vii la un control!  zice doctorul şi plecă împreună cu bătrâna din salon.

  - A durut!  se plânge Rose încercând să desfacă acadeaua.

  - Ştiu, dar trebuie să nu fii copil!  se ia de ea Mia.

   - Bine!  Acum vreu acea ciocolată caldă! ţipă îmbufnată Rose.

   - Poţi să o iei pe a mea, copilo! zic râzând şi îi înmânez cana.

  - E bună!  zâmbeşte ea după ce ia o gură.

  Eu şi Mia începem să râdem. O asistentă intră şi ne spune că punem pleca. Mia o ajută pe Rose cu îmbrăcatul, iar pe mine m-au dat afară din salon ca " să le las intimitatea ". Cred că durează jumătate de oră până ies fetele din cameră. Acum ştiu de ce au stat aşa de mult. Rose arată WOW şi eu am rămas aşa holbandu-ma la ea. Încep să chicotească, iar eu revin cu piciorele pe pământ. Ce ciudat sună : domnul Sebastian Smith s-a îndrăgostit.

- Haideţi să mergem! spune Rose amuzată.

  - După tine, viitoare domnă Smith! mă fac gentelman şi las domnişoarele să treacă înaintea mea.

***

  Ajungem la casa părinților ei că a vrut să îi vadă după ce a stat în comă. Intrăm toţi în casă şi Rose se duce sărind în braţele părinţilor ei. Fiind drept nu cred că i-am văzut vreodată despărţi. O iau şi ei în braţe, iar după multe urări de sănătate , Rose se pune în faţa lor cu o figură seriosă.

  - Trebuie să vă spun ceva...