Vipera roz

Capitolul 20

Rose

   În sfârşit a ajuns ziua nunţii mele. Mia mi-a ales singură rochia de mireasă( poza de la început).  Pregătirile le-am făcut eu cu mama pentru că Sebastian a spus că el nu se bagă în treburi de ăstea. Totul e pregătit ca la carte, nu există probleme.

   După o petrece nebună a burlăcițelor şi una a burlacilor, acum stau în camera mea în faţa oglinzii, admirându-mă. Mia m-a aranjat superb, iar eu nici nu mă recunosc. A ales o rochie lungă, cu imprimeuri florale care îmi stă super sexi, îmi scoate toate formele în evidenţă. La final îmi pun coroana primită de ziua mea de la tata acum 2 ani de zile. A venit momentul măreţ!

  Ies din cameră şi tata mă aşteaptă pe mine ca să mă ducă la altar. Îmbrăcat în frac, mă prinde de braţ şi ne ducem în gradina din spate unde se ţine nunta. Ieşim din casă şi începe melodia specifică. Gradina e plină cu invitaţi, uni care plâng de fericire şi alţii zâmbind larg.  În faţa mea gemenele împrăştie petale de trandafir roşii. Mă simt ca o regină care îşi va trăi restul vieţii cu al ei rege sexi.  Păşesc cu pași mici pe covorul alb care mă duce la altar. Sebastian stă cu faţa la mine cu ochii înlăcrimaţi şi cu un zâmbet imens pe faţă.  Preotul Petru e pregătit pentru a ne cununa sub frumuseţea naturii. Alex stă cuminte în braţele lui Derek care e cavaler de onoare împreună cu Lucas si Dominic,  un văr de al lui Sebastian.

  Am ajuns în faţa preotului care începe slujba. Sebastian mă ţine de mână strâns parcă crede că aş fugi de aici. În grădină e linişte, nimeni nu scoate vrei vorbă şi se aude doar vocea sfântă a preotului. Acum vin jurămintele, iar Sebastian e primul.

  - Jur că te voi iubi pentru totdeauna şi voi fi lângă tine la bine şi la rău, la fericire şi tristeţe. Te iubesc din tot sufletul Rose Vanni! Îmi unesc viaţa cu a ta, nu numai în calitate de soţ, dar şi de prieten, iubit, confident. Lasă-mă să fiu umarul pe care vei plânge, stânca de care te vei sprijini, motivul pentru care zâmbeşti. De astăzi vom merege împreună prin toate locurile în care ne poartă viaţa!

- M-ai făcut să mă simt iubită, în moduri pe care nu le credeam posibile. Astăzi îţi ofer ceea ce sunt şi ceea ce am. Aşa cum astăzi îţi ofer mâna mea pentru a o tine în mâna ta, aşa îţi ofer şi inima, credinţă și viaţă. Astăzi te aleg pe tine. Şi te voi alege şi mâine din nou şi în ziua urmatoare la fel, pana la sfârşitul vieţii. Te iubesc şi mereu te voi purta în inimă.

- Acum dacă cineva doreşte să obiecteze să spună acum sau să tacă pentru totdeauna. spune preotul şi se lasă liniştea. Bine!  Sebastian Simth doreşti să fii soţul lui Rose Vanni la bine şi la rău pentru când moartea vă va despărţi?

  - Da!  spune hotărât şi îmi face cu ochiul.

- Tu,  Rose Vanni,  doreşti să fii soţia lui Sebastian Simth la bine şi la rău până când moartea vă va despărţi??

- Da!

- Vă declar soţ şi soţie.Acum poţi săruta mireasa!

  Sebastian se aplecă şi mă sărută pasional. Îmi înfăşor braţele în jurul gâtului lui cum ar fii un colac de salvare. Toţi oamenii se ridică şi ne aclamă bucuroşi. Se desparte de mine şi ne întoarcem spre mulţimea care urlă. Mă apucă râsul, sunt mândră ce am ajuns, dar asta nu înseamnă cu nu voi mai fi Vipera Roz.

***

  E timpul aruncării buchetului cu flori. Toate fetele singure se adună grămadă în spatele meu, dar eu am o surpriză. Mă pregătesc să arunc, dau avânt odată şi a doua oară. A treia oară mă întorc şi i'l dau Miei care are o faţă confuză. Din spatele ei vine Lucas cu o cutiuţă de catifea în mână. Se pune în genunchi în faţa Miei şi deschide cutiuţa, din ea iese un inel minunat de aur cu pietre( nu mai frumos decât al meu).  Mia se face roşie la faţă şi îi dau lacrimile. Din spate mă prinde Sebastian,apoi mă sărută tantru pe obraz.

  - Cum Soarele e legat de Luna, iar norii de cer şi mările de continente pe vecie… aşa aş vrea să fim şi noi doi împreună până când soarele și luna, norii şi cerul, mările şi continentele se vor despărţi … Vrei să împărţim o viaţă împreună? Îmi faci onoare de a fi soţia mea?? 

  - Daa!!  ţipă înlăcrimată Mia.

  Prietena mea îi sare în braţe lui Lucas după ce el îi pune frumosul inel pe deget. Începe muzica lentă şi vaslul mirilor.  Sebastian mă ţine strâns de talie, iar eu de abia mă ţin pe picioare din cauza rochiei prea lungi, dar frumosă aleasă de prietena mea bună, Mia. Ochii lui Sebastian mă privesc intens şi simt cum mi se topecs picioarele. Respiraţia sa fierbinte îmi gâdilă pielea fină, iar eu îi zâmbesc timid. Niciodată, dar niciodată nu am fost timidă până să apară EL!! Celelalte perechi de îndrăgostiţi ni se alătură, iar eu mă simt ca o prinţesă la  primul bal al ei. Nu îmi despart ochii de la Sebastian şi nici el din ai mei, acum suntem doar noi doi în tot universul, dansând încontinuu fără a fii deranjaţi de cătră cineva.

  Muzica se termină şi merg la masă însoţită de soţul meu pentru a lua o mică pauză, însă multă lume încă dansează pe ring.  Mă duc la Mia, apoi o strâng în braţe puternic până un tuşit din spate mă face să îi dau drumul din strânsoarea de urs. Când mă întorc îl văd pe faimosul Lucas cu mâinile la piep încrucişate.

  - Vrei să îmi omori viitoarea soție??  întreabă sarcastic Lucas şi încep să râd.

  - Vream să o laud pentru că a ales un bou pe post de soţ!  Dar să îţi iei gândul de la felicitarea de Crăciun!! spun eu cu un zâmbet de învingător.

  - Lasă-mi iubitul în pace!  strigă Mia.

- Parcă era logondic?! Sau te-ai răzgândit??  îmi bat joc de ei.

- Sebastian i-ați nebuna de lângă noi!!  strigă Lucas după soţul meu care se îndopa cu o prăjitură.

- Imediat!  spune el cu gura plină.

Bea umpic de vin şi vine lângă mine. Ne ducem pe ringul de dans când începe o melodie ritmată. Mia cu Lucas au dispărut din aria mea vizuală, cred că s-au dus undeva să se mozolească puţin, oricum nunta e pe terminate. E ora 5:68 dimineaţa după ceasul lui Sebastian.

- Şi domnule Simth cum vi se pare noua voastră soţie??  întreb cu un ton amuzat.

- Păi să vedeţi, doamnă Smith,  arată nebuneşte în rochia sa de mireasă şi nu cred că mai există o soţie mai superbă ca a mea. spune pe acelşi ton ca mine arătându-şi rânjetul specific lui.

- Mă bucur pentru dumneavoastră! Eu nu am mai primit un sărut de la el de acum o oră!  zic chicotind.

- Dacă asta vă doriţi!

Se aplecă şi mă apasă cu buzele sale suculente, la fel de moi ca întotdeuna. Sărutul e pasional, tantru, dar şi dur. Lupta pentru supremaţie a început şi el o câştigă. Ne despărţim şi îmi pun capul pe pieptul lui bine lucrat. Mereu mă simt protejată lângă el, tot dacă mă pot descurca şi singură.

Nu pot să mint : Îl iubesc!!