Vipera roz

Capitolul 11

Sebastian

Au trecut 2 luni de când a plecat de acasă şi nu mai dă niciun semn de viaţă. În lunile ăstea nu am dormit deloc, m-am gândit doar la îngerașul meu care poate fi oriunde pe planeta asta!! Am vorbit cu toate mafiile că dacă o văd să mă anunţe sau să trimită prin oraşe că să mă asigure că nu e acolo. Am slăbit considerabil de când a plecat. Tot ce am făcut e să stau în camera asta nesuferită căutând-o peste tot în lume. Dacă mă gândesc ea e deşteaptă deci a plecat din America... Cred că e în Europa.

Mă ridic în şezut şi îmi iau leptopul. Încerc să îi găsesc telefonul, însă îl are blocat. Deşteaptă mai eşti îngeraş!! Lasă că o să vezi tu când te găsesc!! Are parolă de 6 cifre, dau la nimereală ,dar degeaba. Se aude uşa deschizandu-se şi nu îmi ridic privirea.

- Măi bine mai ieşi afară, măcar puţin. Stai aici închis de aproape 2 luni!! Te distrugi!! Măcar spălate şi mănâncă. O să îţi aducă Mia aici o tavă cu mâncare peste o oră, până atunci să fi spălat. Dar dacă nu aduc furtunul. Şi mă crezi în stare!! spune Lucas cu mânile în şold şi da, îl cred in stare.

- Bine!! Fac o pauză!! zic şi las leptopul în pat.

Lucas pleacă din camera mea, iar eu mă îndrept spre baie. Dar mai întâi pun un program de spargere a parolei. Durează 5 ore. Grozav!! Mă uit în oglindă şi sunt palid la faţă. Sunt gata în jumătate de oră. Arăt perfect!! Dacă era şi Rose aici, eu ţinând-o de talie şi dându-mi saruturile ei dulci, era totul întreg. Mă doare puţin capul, însă nu o bag în seamă. Sunt deja în bucătărie şi mă uit la Mia care pregăteşte masa. Mă uit atent la burta ei şi observ că e mai mare, dar nu grasă...apoi îmi veni in minte:

- Eşti însărcinată!! ţip şi rămân şocat.

- Ştiu!! De 3 săptămâni!! ţipă tot într-un zâmbet Mia.

Mă duc şi o iau in braţe pe ea ,apoi si pe Lucas. Apoi îmi veni cea mai bună idee din lume!!

- Am o idee!! Dacă îi trimiţi un mesaj lui Rose cu faza că eşti însărcinată, sigur o să te sune. Şi pune pe difuzor.

- Da!! Lucas da-mi telefonul!! ţipă veselă Mia.

Lucas se grăbi şi îi aruncă telefonul ei. Ea îl prinse şi îi trimite : sunt însărcinată!!. A durat un minut, apoi o sună Rose.

- Cum îndrăzneşti?! Bravo fată!! Cu Lucas?? Normal că cu el de altfel te rup în bătaie!! De când?? îi aud vocea lui Rose foarte entuziastă.

-De 3 săptămâni!! Oricum tu unde eşti?? spune Mia precaută.

- Păi la curse. spune calmă Rose.

- Unde exact??

- Stai... Cine eşti?? Ce faci?? Aaaaaaa!! strigă Rose în telefon, se aud 2 împuşcături şi eu încremenesc.

- Unde eşti?? Ce se întâmplă?? Rose!! strigă prietena ei.

- Ajutor !! G...

Asta a fost tot!! S-a terminat apelul. Am rămas le fel de împietrit. Cred că sunt mai alb la faţă decât zapada pentru că prietenii mei se uită la mine şi ei speriaţi. Îngerașul meu e în pericol şi eu nu pot face nimic! A spus o ţară cu G... Germania, Grecia... Sigur în Europa s-a dus!!

- Merg la sediu! au fost ultimile mele cuvinte înainte să merg în garaj să iau maşina.

Fug pe stradă ca un fulger pe stradă. Nu îmi pasă unde este, dar o găsesc oriunde o fi!! Intru în sediu ca un vârtej. Nimeni nu are tupeul să se ia de mine, mai ales când sunt nervos. Dau năvală în biroului sefului unde e şi şefa. Se uită uimiţi la mine, iar eu spun doar:

- Rose are probleme!!

Părinţii ei se privesc cuprinşi de groază si de îngrijorare. Mama lui Rose, fuge din încăpere. Mă aşez in faţa biroului şi gândesc bine înaite să deschid gura. Îi zic tot ce ştiu, iar el dă mai multe telefoane vorbind grăbit şi foarte serios. Stau şi verific programul care l-am lăsat să se încarce. E doar 51% şi îmi vine să înjur foarte colorat. Wow!! Mă mir de nervii şi de îngrijorarea mea. Tatăl ei se aşează din nou pe scaunul lui. Oftează şi apoi aducă :

- Am vorbit cu mafiile şi o să-mi trimită informaţii dacă ştiu unde o găsesc. Dar va mai dura. Du-te acasă şi te anunţ eu dacă e ceva.

Dau afirmativ din cap. E normal că nu merg acasă! Dar o să-i fac o vizită unui prieten sau mai bine o viitoarea rudă.

***

Sunt în faţa uşii castelului bunicului lui Rose. Bat la uşă şi după câteva secunde îmi răspunde o matahala cu un rânjet imens pe faţă. Spune un :" Vă aştepta! " . Poate asta nu a fost o idee prea bună...

Intru într-un hol imens împânzit de matahale. Bărbatul mă conduce până în biroul Nebunului de Cupă . Bătrânul stătea pe scaun răsfoind nişte hârtii, în spatele biroului maro închis. Părea îngrijorat, poate chiar stresat. Mă apropii de el şi îmi vorbeşte fără să îşi ridice capul din hârtii.

- Te aşteptam! Am auzit de răpirea lui Rose. Deci am căutat şi m-au ajutat cu informatorii mei, aşa că un bărbat de al meu plecat în Grecia a văzut-o la curse. Vroia să se ducă după ea, dar a pierdut-o din vedere şi după aia mi-a spus asta. A pornit alarma şi se pare că era cu două persoane acolo o fată şi un băiat : Iasmin şi Derek. Se pare că stăteau în apartamente apropiate. Şi ei au dat alarma după ce o căutaseră.

- Înseamă că e în Grecia! Trebuie să o caut! zic eu aproape în şoaptă.

- Am trimis după ea câţiva oameni de ai mei să o găsească. Aşa că se află în Atena. Informaţiile îmi spun că  se află într-un depozit părăsit.

- Am înţeles! Merg acasă şi iau un avion personal.

- Nu, te vei întoarce aici şi vei lua un avion cu super reacţie. În maxim o oră eşti acolo.

- Bine, şi vă mulţumesc mult!! spun politicos.

- Nu îmi mulţumi, oricum îți voi fi socru.... Într-o zi! zâmbi bunicul lui Rose.

Plec spre maşină mai mult în fugă. Mi'e frică de ce i se poate întâmpla îngeraşului meu ( care e mai mult demonul pe pământ) . Şi e prima dată când mă tem pentru siguranţa cuiva. Ea e cineva specială, nu poate fi înlocuită. O să fie foarte greu să o găsesc şi sper că o să fie în viaţă cel care a răpit-o, ca să-l omor eu, desigur. Îngeraş vezi că vin...