A Different Star

1

  -Ai văzut-o?
    Așa m-a întâmpinat Richard în prima zi de școală dintr-a unsprezecea.Asteptam sa sune clopoțelul.
  -Pe cine sa vad?
  -He,he!
     Și-a lungit gâtul , scrutând mulțimea.Vazuse ceva neobișnuit,i se citea pe chip.
  -O sa știi,a zâmbit el misterios,fără să-și ia ochii de la mulțime.
  Eram sute,roind, strigându-ne, uitându-ne la fețele bronzate pe care nu le mai văzuserăm din iunie.Nu era moment în care sa fim mai interesați unul de altul decât în acele 15 minute dinaintea primului clopoțel din întâia zi de școală.
  -Pe cine? l-am înghiontit
Clopoțelul a sunat.Ne-am bulucit înăuntru.In clasa am auzit o voce șoptită din spatele meu întrebând,in timp ce rosteam jurământul:
  -Ai văzut-o?
Am auzit pe coridoare,am auzit la ora de engleza și geometrie:
  -Ai văzut-o?
Cine putea sa fie?O eleva noua?Vreo blonda splendidă din California?Sau din Est,de unde veniseră multi dintre noi?Sau vreo prefacere de vară,cineva care pleacă în iunie arătând ca o fetiță,și se întoarce în septembrie cu trup de femeie,un miracol petrecut în 10 săptămâni?
  In laboratorul de geografie am auzit un nume..."Fetița-Stea".M-am întors spre elevul mai mare,care stătea pleoștit in spatele meu.
  -Fetita-Stea?am întrebat.Ce fel de nume e ăsta?
  -Asa o cheamă.Fetita-Stea Caraway.Asa a spus în clasă
  -Fetita-Stea?
  -Mda...
Apoi am văzut-o.In pauza de prânz.Purta o rochie alburie,atât de lungă,că îi ascundea pantofii.Cu volănașe la gât și la mâneci, arăta de parcă ar fi fost rochia de mireasa a străbunicii.Parul de culoarea nisipului îi ajungea până la umeri.Ducea in spate ceva și nu era un ghiozdan.Intai am crezut că e o chitară in miniatura.Mai târziu am aflat că era o ukulele.
  Nu își luase tava pentru mâncare.Avea in schimb o geanta mare de pânză,pe care era pictată o floarea-soarelui în mărime naturală.Toata sala de mese amuțise la trecerea ei.S-a oprit la o masa goală, și-a pus geanta jos, și-a agățat instrumentul de scaun și s-a așezat.A scos un sandwich din geanta și a început sa mănânce.Jumatate de încăpere încă se holba, cealaltă începuse să șușotească.Richard rânjea:
  -Ce ți-am zis?
Am aprobat din cap.
  -E in a zecea, mi-a spus.Am auzit că până acum a învățat acasă.
  -Poate asta e explicația! i-am răspuns.Era cu spatele la noi ,așa că nu-i puteam vedea chipul.Nu stătea nimeni cu ea la masă,dar la mesele din jur copii se înghesuiau cate 2 pe scaun.Nu părea să observe.Parea izolata într-o mare de chipuri care se holbau și șușoteau.Richard era din nou cu gura până la urechi:
  -Te gândești la ce mă gândesc și eu?Am zâmbit și eu.Am dat din cap:
  -"Scaunul încins"
"Scaunul încins" era emisiunea școlii noastre.Noi îi pusesem bazele cu un an în urmă.Eu eram regizor și producător, Richard era gazda din fața camerelor.In fiecare luna intervieva un elev.Pana acum,cei mai mulți fuseseră genul de elevi cu rezultate deosebite, sportivi, cetățeni-model.Importanti in înțelesul obișnuit al cuvântului,dar nu foarte interesanți.
  Deodată am văzut o ezitare in privirea lui Richard.Fata luase instrumentul.A incercat câteva acorduri,iar apoi s-au apucat de cantat de-a binelea.Isi legăna capul și umerii cântând:
  -Privesc pe deasupra trifoiului cu 4 foi ce alta data mi-a scăpat privirii
In jur,o tăcerea mormântală.Apoi s-a auzit un singur om bătând din palme.M-am uitat intr-acolo.Era casierița de la bufet.
  Fata s-a ridicat în picioare, și-a luat geanta pe umăr și a început să pășeasca printre mese, mângâind corzile, cântând,mergând țanțoșă și apoi învârtindu-se.Capetele s-au întors, privirile au urmat-o.Toti rămăseseră cu gura căscată.Sa nu-ți crezi ochilor.Cand a trecut pe langa masa noastră am reușit să îi văd chipul.Nu era superbă,nici urâtă.
  O dunga pistruiata îi brazda nasul.Arata ca o sută de alte fete din școală,cu excepția a doua lucruri:nu era deloc machiata,iar ochii ei erau cei mai mari pe care îi văzusem vreodată.S-a răsucit când a trecut pe langa noi ,iar rochia ei înfoiată mi-a atins piciorul.Apoi a ieșit din sala de mese.
  Dintre mese s-au auzit trei bătăi încete din palme,cineva a fluierat,cineva a chiuit.Eu și Richard ne-am uitat unul la altul.Richard a schițat un gest triumfal cu mana,și amândoi ne-am imaginat deja covorul roșu.
  -Scaunul încins! Atracția principală: Fetița-Stea.
Am plesnit masa:
  -Da!
Am bătut palma.

______________________