A Different Star

6

Chiar ea a aranjat lucrurile cu o zi înainte.La mijlocul pauzei de prânz,s-a ridicat de la masă și s-a îndreptat spre Fetița-Stea.Jumatate de minut a stat pur și simplu in spatele scaunului fetei.S-a lăsat liniștea,se auzea doar zăngănitul vaselor la bucătărie.Numai Fetița-Stea mai mesteca.Melanny s-a mișcat într-o parte:
  -Eu sunt Melanny Kimble.
Fetița-Stea a ridicat privirea.A zâmbit și a spus:
  -Stiu!
  -Maine e ziua mea!
-Stiu!
Melanny a făcut o pauză.A mijit ochii.A pironit-o cu degetul.
  -Sa nu cumva să încerci să îmi cânți mâine,te avertizez.
Numai cei de la mesele alăturate au auzit răspunsul slab al Fetiței-Stea:
  -Nu o să-ți cânt!
Melanny a afișat un zâmbet superior, satisfăcut și s-a îndepărtat.

A doua zi,de cum am ajuns la școala, atmosfera era înțepătoare precum țepii unui cactus.Cand a sunat pentru pauza de prânz,am năvălit spre uși.Roiam in fața bufetului.Am ales în grabă cate ceva și ne-am repezit la locurile noastre..Nu ne mai mișcaserăm niciodată așa de rapid și în așa o tăcere.Cred că cel mai mult șopteam.Am stat și am mâncat.Ne era teamă să ronțăim cartofii.... teamă că vor rata ceva.
  Melanny a intrat prima.A mărșăluit înăuntru,in fruntea prietenelor ei,ca un general al unei armate învățătoare.La bufet și-a trântit mâncarea pe tavă.S-a încruntat la casierița.Între timp,prietenele ei au scrutat mulțimea, căutând-o pe Fetița-Stea.Melanny s-a zgâit feroce la sandwich-ul ei.
   Mark Parr a intrat și el și s-a așezat la câteva mese distanță,de parcă s-ar fi temut de ea.In sfârșit a ajuns și Fetița-Stea.S-a dus direct la bufet, zâmbind fără grijă,ca de obicei.Nici ea nici Melanny nu păreau să nu știe de existența celeilalte.Fetita-Stea a mâncat.Melanny a mâncat.Noi priveam.Numai ceasul se mișca.Cineva din personalul de la bucătărie a scos capul afară deasupra bufetului și a strigat:
  -Tăvi!
O voce a urlat drept răspuns:
  -Taci!
Fetița-Stea a terminat de mâncat.Ca de obicei și-a băgat toate ambalajele goale în punga de hârtie,a dus-o la coșul rezervat doar pentru hârtie de sub fereastra unde se aflau tăvile.S-a întors la loc.Si-a ridicat instrumentul.Nici n-am mai respirat.Melanny se zgâia mai departe la sandwich.
Fetița-Stea a început să mângâie corzile și să fredoneze.S-a ridicat.S-a plimbat printre mese.Trei sute de perechi de ochi o urmăreau.A ajuns la masa lui Melanny și a trecut mai departe,direct spre masa la care stăteam eu și Richard cu echipa de la "Scaunul încins".S-a oprit și a cântat "la mulți ani".La sfârșitul cântecului s-a auzit numele lui Melanny,dar, ținându-si promisiunea de cu o zi înainte,nu l-a cântat lui Melanny, ci mie!A stat langa umărul meu și s-a uitat la mine, zâmbind și cântând,iar eu nu am știut dacă trebuie să mă uit în jos la mâinile mele sau în sus la chipul ei,așa că am făcut puțin din fiecare.Fața îmi ardea.Cand a terminat, elevii au izbucnit în aplauze.Melanny Kimble a tropăit afara din sala de mese.Richard s-a uitat la ea și, arătând spre mine,a întrebat ce trebuie sa fi gândit toată lumea:
  -De ce el?
Fetița-Stea a înclinat capul de parcă mă studia.A zâmbit poznaș.M-a tras de lobul urechii și a spus:
  -E drăguț...
Și s-a îndepărtat.Ma simțeam în nouă feluri deodată,și toate s-au concentrat în atingerea ei -- până când s-a întins Richard și m-a prind de același lob.
  -Devine din ce in ce mai interesant....cred că e vremea sa îi facem o vizita lui Archie!