A Different Star

4

Melanny Kimble era cunoscută în liceul Mica pentru trei lucruri:gura ei,farsa și Mark Parr.Gura ei era bine cunoscută,cel mai adesea pentru văicăreli.
Episodul care a devenit cunoscut sub numele de "Farsa lui Melanny" a avut loc in al doilea an de liceu,când a încercat să intre în clubul de majorete.Chipul,parul și silueta ei erau potrivite, și, în mod evident,avea o gura destul de mare.A fost acceptată imediat.Apoi a uluit pe toată lumea refuzând.Voia sa demonstreze că poate,asta a fost replica ei.Spunea că n-a avut deloc intenția să urle și să țopăie in fața tribunelor goale.(cam așa erau de obicei).Și oricum eu nu-i plăcea sportul.
Mark Parr era prietenul ei.El era în extrema cealaltă,de-abia deschidea gura.Nici nu era nevoie.Trebuia doar sa fie prezent.Asta era menirea lui: să-și facă apariția.Dupa standardele fetelor ,dar și ale băieților Mark Parr era superb.
Dar era mai mult -- și mai puțin -- de atât.Daca luăm în considerare succesele lui,Mark Parr părea să fie un nimeni.Nu practica niciun sport,nu era membru în nicio organizație,nu câștigase niciun premiu,nu luase nicio nota de zece.Nu fusese ales niciunde,nu primea apreciere pentru nimic -- și totuși era împărat al defilării noastre zilnice.
Nu ne trezeam dimineața întrebându-ne "Cu ce o sa se îmbrace Mark Parr azi?"...cel puțin nu în mod conștient.Dar la un anumit nivel,unul imperceptibil,despre asta era vorba.Mark Parr nu mergea la meciuri de fotbal și de baschet,așa cum ,de altfel,nu mergeam nici noi.Mark Parr nu punea întrebări la ore și nici nu se entuziasma de profesori sau de vreo adunare care susținea cine știe ce cauză.Lui Mark Parr nu-i păsa.Nici nouă.
Eram creația lui Parr,sau el era imaginea noastră în oglindă?Nu știam.Insa de un lucru eram sigur: daca dezlipeai straturile ideii de elev,unul câte unul,miezul nu ar fi fost spiritul școlii,ci Mark Parr.Astfel că în a zecea l-am înscris pe Parr la "Scaunul încins". Richard a fost surprins.
  -De ce el?Ce merite are?
Ce puteam să-i spun?Că Parr era un subiect interesant tocmai pentru că nu făcuse nimic, tocmai pentru că se pricepea formidabil de bine la a nu face nimic?Aveam doar o vagă intuiție, pe care nu-i puteam articula.Am ridicat din umeri.
Momentul-cheie al acelei ediții din "Scaunul încins" a fost întrebarea lui Richard despre modelul în viața a lui Parr.Era una dintre întrebările lui standard.
Parr a răspuns:
  -GQ
Eu,din camera de sunet,am crezut că n-aud bine.Era vreo problema cu sunetul? Richard a repetat prostit:
  -GQ? Gentelman's Quarterly? Revista?
Parr nici nu s-a uitat la Richard.A privit direct spre camera.A încuviințat foarte satisfăcut.A continuat spunând că vrea să devină model,iar țelul lui este să apară pe coperta GQ.Si a pozat pentru camera chiar în acel moment -- mina aceea disprețuitoare de model i-a reușit la fix.Deodata mi-a picat fisa : conturul maxilarului încadrat în colțul unei coperte,obrajii netezi,parul și dinții perfecți.
Așa cum am spus,toate astea au avut loc spre sfârșitul clasei a zecea.Am crezut atunci că Mark Parr va fi mereu împăratul nostru.Cum puteam să îmi închipui că locul îi va fi curând contestat de o eleva instruită acasă,cu nasul brăzdat de pistrui?