Richard m-a sunat într-o vineri seara.Era la un meci de fotbal.
-Repede! Grăbește-te!Lasă tot ce faci!Acum!
Era unul dintre care mergeau la meciuri.Scoala amenința mereu că le va anula din cauza numărului mic de spectatori.Spuneau că biletele cumpărate abia acopereau factura pentru iluminarea terenului.
Urla la telefon.Am sărit în furgoneta și am gonit spre stadion.Am sărit din mașină.Richard era la poarta, făcându-mi cu mâna.
-Grabeste-te!
Am aruncat cei doi dolari pentru bilet la geamul ghișeului și am alergat sa ajungem la teren.
-Vezi mai bine de aici, mi-a spus, trăgându-ma in tribune.Era pauza.Galeria era pe teren -- toți paisprezece.Printre elevi i se spunea "Cea mai mica galerie din lume".Nu erau destui cat sa formeze litere -- cu excepția lui "I" -- așa că nu aveau multa activitate în pauze.Mai mult stăteau.Pe doua rânduri de câte șapte,plus liderul.Fara majorele,fără purtători de flamuri,și fără fete cu steaguri.
Seara asta era o excepție.In seara asta Fetița-Stea Caraway era alături de ei pe teren.In timp ce cântau țintuiți în locul in care stăteau,ea umbla de colo-colo mărșăluind cu picioarele goale pe iarba,cu rochia ei lunga de culoarea lămâii.Se plimba de la o poarta la alta.Se învârtea ca o vijelie.Marsaluia țeapănă ca un soldat de lemn.Sufla într-un flaut imaginar.Sarea in aer pocnindu-si călcâiele.Majoretele de pe margine rămăseseră cu gura căscată.Cativa oameni din tribune fluierau.Restul -- de-abia depășind numărul celor din galerie -- păreau să se întrebe :"Ce mai e și asta?"
Galeria a terminat de cântat și a părăsit terenul.Fetita-Stea a rămas.Se învârtea spre linia de patruzeci de metrii când au revenit jucătorii.Au făcut o încălzire scurta.Ea li s-a alăturat,sărind și dând lovituri in aer.Echipele s-au aliniat pentru lovitura de început a celei de-a doua reprize.Mingea fusese cocoțată pe suport.Ea încă era pe teren.Arbitrul a fluierat,a arătat către ea.Si-a fluturat mana făcându-i semn să plece.Insa ea a țâșnit spre minge.A smuls-o din suport și a început să danseze cu ea, învârtindu-se și strangand-o la piept și ridicand-o in aer.Jucatorii se uitau la antrenori,antrenorii se uitau la arbitrii,arbitrii fluierau.S-au îndreptat spre ea.Singurul ofițer de poliție de serviciu s-a dus pe teren.Ea a lovit mingea,care a trecut de banca echipei oaspete,apoi a fugit de pe teren și de pe stadion.Toata lumea ovaționa:spectatorii,majoretele,galeria, jucătorii, arbitrii, părinții care se ocupau cu standul cu hotdogi, polițistul,eu.Fluieram și tropăiam in tribunele de aluminiu.Majoretele au privit în sus,plăcut surprinse.Era prima dată când auzeau scandându-se in tribune.Au făcut roata, sărituri și chiar și o piramidă pe trei rânduri.Vechii locuitori -- pe cat de vechi puteau fi locuitorii într-un oraș așa de nou ca Mica -- au spus că nu mai auziseră nicicând așa larmă.La următorul meci au venit mai mult de o mie de oameni.Toata lumea în afara de Mark Parr și Melanny Kimble.Era coada la ghișeul de bilete.Standul de gustări a terminat tot stocul de hotdogi.A fost chemați și un al doilea ofițer de poliție.Majoretele își trăiau momentul de glorie.Urlau spre tribune:
-Vrem un E!
Tribunele urlau drept răspuns:
-EEE!
Eram Electronii,in onoarea moștenirii electronice a orașului.Majoretele și-au făcut tot programul înainte de primul sfert al partidei.Galeria era zgomotoasă și exaltată.Echipa chiar a marcat.In tribune,privirile erau îndreptate spre capătul terenului,spre intrare,spre întunericul luminat de felinarele din afara stadionului.Asteptarea s-a întețit spre sfârșitul primei reprize.Galeria a mărșăluit însuflețită pe teren.Chiar și ei se uitau în jur.
Muzicienii și-au făcut programul.Au format chiar și un mic cerc asimetric.Pareau sa zăbovească pe teren,lungind acordurile, așteptând.In sfârșit,fără tragere de inimă,au pășit spre tușă.Jucatorii au revenit.Au tot aruncat priviri în jur ,in timp ce-și făceau încălzirea.Cand arbitrul a ridicat mâna și a fluierat pentru inceperea celei de-a doua reprize, dezamăgirea a cuprins stadionul.Majoretele s-au pleoștit.EA nu mai venea...Lunea următoare,in sala de mese,am avut parte de un șoc.Frumoasa platinată Mallory Stillwell, căpitanul majoretelor,stătea la masă cu Fetița-Stea.Au stat împreună,au mâncat,au vorbit, s-au plimbat.La a șasea ora,toată lumea știa: Fetița-Stea fusese invitată să devină majoretă și acceptase.
Cred că și locuitorii din Phoenix au auzit rumoarea noastră.Va purta aceași fusta și același pulover?Va scanda ovațiile obișnuite?Toate majoretele o doreau sau a fost doar ideea căpitanului? Oare celelalte erau geloase?
Repetițiile majoretelor au atras mulțimi de curioși.Cel puțin o sută dintre noi au stat în parcare în ziua aceea, uitându-ne cum învață exercițiile, privind-o cum sarea îmbrăcată în rochia ei lunga până în pământ.
A exersat doua săptămâni.La jumătatea celei de-a doua purta uniforma:jerseul alb cu guler V și cu aplicații verzi,fusta alba cu verde,scurta și plisata.Arata la fel ca restul.Totusi,pentru noi nu era o adevărată majoreta,ci Fetița-Stea costumata in majoreta.
A continuat să mângâie corzile de la ukulele și să cânte "la multi ani" celorlalți.A continuat să poarte fuste lungi in zilele in care nu era la meci,a transformat în continuare banca unde stătea într-un colțișor de casa.De Halloween fiecare elev din clasa ei a găsit pe banca o bomboana in forma de dovleac.N-a fost nevoie sa întrebăm de la cine sunt.Atunci deja ne hotărâsem că ne place sa o avem prin preajma.Ne-am trezit dorindu-ne sa mergem la școala, nerăbdători să vedem ce poznă bizară mai face.Ne dădea subiecte de conversație.Era interesantă!
În același timp păstram distanta.Pentru că era diferită. Diferită!Nu aveam cu cine sa o comparăm,nu găseam nimeni să-i semene.Era ca un tărâm necunoscut.Periculos.Ne era teamă să ne apropiem prea tare.
De asemenea, așteptam ca toți să vedem cum se va termina un eveniment care se întrevedea tot mai clar cu fiecare zi.Aniversarea lui Melanny Kimble!____________________________________
Astăzi chiar am fost matinala și pentru că mna...ce poți face la 6 dimineața decât să postezi pe wattpad....here is the chapter.Pupici!!😘😘🌸
CITEȘTI
A Different Star
General FictionFetița-Stea poarta rochii lungi și chimonouri, cântă la ukulele,e veselă și îi place să danseze.Mai toți colegii cred că e venită de pe o alta planeta sau că părinții ei sunt acrobați la circ.In primele săptămâni,întreg liceul e fascinat de nonconfo...