Pe drum,Sung era tăcut. Nu vorbea cu mine. Nu ma privea. Ma simteam ca si cum l-as fi rănit. Nu vreau sa il rănește e...fratele meu. Observ ca are mana pe schimbător. Imi pun mana peste a lui iar el se uita scurt la mana mea apoi la mine intorcandu-si privirea la drum.
- Ce E cu tine?
-Nimic.. spune trist. Parcheaza pe marginea drumulu. Uite... Dacă vrei să sti ce e... te plac! Te plac in acelasi sens in care tu il placi pe Akito. Am vrut să te fac al meu,dar mai bine trec peste si te las al lui Akito. Nu merit sa fi al meu. Sun o persoană groaznică.
Spune totul aproape plângând. Nu stiu ce sa fac. Acum ca stiu ca l-am rănit imi pare rau si as vrea sa ma revansez. Oare pot?
-Hei,e in regula. Nu esti groaznic. Esti diferit. Ii zambesc blând incercand sa il inveselesc putin. Poate ca nu sunt al tau dar pentru mine vei fi un frate. Nu ca Akito,dar imi vei fi frate.
Sung începuse să zâmbească. Imi place sa il vad zambind.
-Multumesc,Makito si...Imi pare rau.
Spune luandu-ma in brațe.
-Nu e nimic.
Ne-am desprins din imbratisare apoi Sung a pornit din nou masina si am mers acasa. Cand am ajuns,Sung nu m-a lăsat să intru pe usa din fata. A pus o scară la geamul camerei mele si am urcat pe acolo. Cand am intrat pe geam Skito nu era in camera. M-am așezat pe pat si imi aduceam aminte de el când dormeam împreună. Am început să zambesc. Cineva deschisese ușa. Nu mi-am dat seama cine.
-Makito?!
- Eu
Akito a sărit pe mine si m-a luat strâns în brațe. L-am mângâiat pe spate .
-Unde ai fost?
-Nu mai contează asta. Acum sunt aici.
Își ținea capul pe pieptul meu. Eu nu făceam nimic altceva in afara de a ii mângâia capul. In tocul ușii apăruse Sung care zambind. Eu am mimat un "Multumesc" iar acesta a dat scurt din cap apoi a plecat.
Am stat împreună cu Akito si am vorbit. Nu imi vine sa cred ca nimeni din familie nu si-a dat seama ca lipsesc. Skito a fost singurul.
