...

Toropeala.

Ora a saptea, proful de fizica e total absent.. Noteaza ceva inca de la inceputul orei dupa ce ne-a predat lectia aia..

Se asteapta sa o invatam ? Adica, n-am facut asta niciodata si e aprilie.. Un sfarsit de aprilie ce se anunta plin de toropeli.. Ar cam trebui sa renunt la manecile lungi..

E fara patru minute.. Calculez, mai am exact 29 de minute pana soseste trenul, daca soseste la timp.. daca isi face macar aparitia..

Inchid cartea, asemenea cu caietul, pixul nu are capac sau, da..? Nu-mi aduc aminte.. Se suna. Multa agitatie, carti trantite, scaune lovind brutal podeaua ori peretii - ei de ce nu pot sa stranga in liniste.. ?

N-am idee.. ba chiar, niciodata nu cred ca am avut.. mi-a placut dintotdeauna sa privesc si sa ma intreb.. de ce nu-i la fel..? Nu astept răspunsuri..

Ar fi cazul sa ma ridic, ma intind, a treia oara singur in clasa. Macar acum nu ma simt stanjenit de proportiile corpului meu, da, sunt slab.

Pun ghiozdanul pe umarul drept si parasesc sala de curs.. Ar trebui sa remedieze problema cu clanta, e mult prea mobila, hah, amuzantul de mine..

Parasesc incinta.. Strada musteste de elevi.. Grabesc pasul si privesc in jos. Trec pe langa primul magazin si cotesc la stanga.. Ce sonor discuta tipul ala la telefon..

Urmez o linie dreapta, slalom printre cateva persoane, si incetez sa ma grabesc.. Admir gropile din trotuar, mici.. dese.. precum problemele, rad..

Continui, pasesc prin fata unei cladiri intesata cu oglinzi, arunc o privire.. asa cum fac de obicei.. Parul nu pare sa ma asculte, daca eu n-o fac, el de ce ar face-o..?

Imi refac pozitia si las totul in spate.. ma indrept inspre gara, sar un mic gardulet, seama cu o ruina.. Trec peste cinci sau sase linii ferate si ma asez pe scaunele dispuse pentru asteptat..

Ghiozdanul pe scaunul apropiat, loc ocupat degeaba.. daca o persoana n-o sa aiba loc si va trebui sa cedez.. ? Sper ca nu..

Au mai ramas 10 minute.. doua pauze, caci avem un orar al naibii de nesuferit.. Nu-mi dau seama ce as putea face in acel rastimp..

Se aude o voce ce acopera tot acel peron.. trenul pare sa ajunga mai devreme, toti se mira.. nici eu nu pot sa inghit asta..

Dar a sosit.. nu ma asteptam.. sub huruit de roti incinse.. dar, a sosit..