Astept..

45 10 13
                                    

Mereu a existat distanta intre mine si ea..  De la cincizeci de km pana la cateva sute.. Nu-i corect, de ce te-ai nascut asa departe.. ? Nu stiai ca la un moment dat o sa impartim sentimente si o sa avem nevoie nevoie unul de altul.. atat pe plan fizic cat si emotional.. ?

Sunt un copil, dramatizez, ating varfuri de penibil..

Inca un lucru ce ma irita ar fi imposibilitatea de a oferi bunuri pe plan material.. Traiesc intr-o familie modesta, ai mei trag pe rupte, vin osteniti in fiecare seara.. Dar, totusi au timp sa-mi zambeasca si apreciez asta..

Aspectul asta m-a motivat, m-a facut sa experimentez pe timpul unei veri cum e sa muncesti.. Nu voiam banii pentru tigari, baruri sau chestii atunci.. voiam sa-i strang pentru a putea merge la ea si sa-i ofer cateva zile de bucurie..

Aveam in cap sa spargem amandoi toti banii si sa-mi opresc doar de-un bilet pentru intoarcere.. Nu clasa intai, clasa a doua, asa m-am obisnuit, printre scaune ponosite cu geamul larg deschis..

Imi imaginam cum dupa o zi lunga de umblat, o las acasa si ma retrag intr-un parc, tarand punga cu haine dupa mine, gasind o banca comoda si asezandu-ma folosind " bagajul " pe post de perna..

Nu ma dureau coastele ori spatele, afara era destul de cald.. Privirea era atintita spre cer, mana stanga atingea pamantul iar cea dreapta isi tragea suflul dupa atatea usi deschise, pe piept..

Parca o vedeam de la departare cum se apropie si imi inchid ochii.. Ma prefac ca am atipit.. Îi aud pasii pe pietris, se opreste la capul meu si incepe sa ma mangaie.. Ajungea de la moalele capului pana sub barbie.. Avea degete mici ce mi se pierdeau in par, cositele ei ma gadilau..

Ma gandesc la binele ei si simulez un moment al diminetii : ma trezesc.. Ii fac loc pe canapeaua din 4 scânduri iar apoi o imbratisez.. Sufocam cateva minute prin stransoarea noastra si apoi o conduc la scara blocului..

Sigur e extenuata, atatia pasi, ea doar o fărâmă.. Are nevoie de somn.. si eu, insa, n-as prea face-o.. E asa bine pe canapeaua asta, nu ma dor coastele iar spatele nu ma atentioneaza c-ar resimți disconfort..

Imi pare rau ca refuz sa ne vedem, sper ca ai inteles motivul.. si, nu-ti fa griji.. astept sa vina vara..



...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum