Mă uit la ea cum se uită la mine, avea o față atât de inocentă și sinceră. Era foarte mirată peste cine a dat, probabil în doar câteva secunde va țipa "Vai, Vlad Munteanu. Vai!". Nu vreau asta, mă rog, oricum sigur mă cunoaște, până la urmă cine nu o face.
— Nu te mai holba la mine! țipă încet la mine.
— Să mă holbez? Doar mă uit, spun cu forță în voce.
— Ahh, ești imposibil! Îmi aduci aminte de cineva.. spune cu un ton trist dar nervos.
— Cine? întreb prefăcându-mă neștiutor.
— Te interesează? Ești doar un străin, un om oarecare pe care nu îl cunosc și crezi că îți voi spune eu ceva, spune enervată.
Chiar nu știe cine sunt? Nu știe că eu sunt Vlad Munteanu? Adică totuși, cine mai e așa ca mine?
— Drăguță, nu te ambala așa, doar te-am întrebat, spun calm.
— Puteai să nu întrebi și era mai bine, spune încercând să fie calmă, acum dacă nu te superi, voi pleca.
Ba chiar mă supăr.
Nu vreau să o las să plece așa după ce am văzut-o, trebuie să clarific ceva cu ea. Trebuie să știe că ea nu e mai presus decât mine cu nimic, chiar nimic.— Auzi drăguță, să-ți intre bine în cap, tu nu ești mai presus decât mine și nu îmi închizi gura, doar dacă nu vrei într-un alt fel, spun ferm și mulțumit de replica tocmai dată.
***
Ia stai un pic, vorbele astea le cunosc, "nu îmi închizi gura, doar dacă nu vrei într-un alt fel", seamănă identic cu ce mi-a spus el, atunci când vorbeam. La aceste amintiri începe să mi se vadă tristețea în ochi, ceea ce deobicei nu îmi stă în caracter.
— Ce ai pățit, prințesă? mă întreabă încet și blând.
"Prințesă", acest om îmi transmite mult prea multe amintiri în legătură cu el.
— E treaba ta? spun pe un ton nervos.
— Momentan nu, dar va fi. Mă rog, te las acum pentru că nu vreau să îți preocup timpul tău atât de prețios, dar, păpușă, de mine nu scapi, spune serios plecând din fața mea.
Omul ăsta e imposibil! Nici nu îl cunosc și gata, deja mă amenință că nu scap de el. Serios? Adică oamenii din ziua de azi au devenit mult prea îngâmfați și plini de sine doar ca să se dea mari. Repet, el nici nu mă cunoște, și nici eu nu îl cunosc. Și sper să nu o fac.
________________________________________
Gata acest capitol, am făcut și niște dialog, de acum cred că va fi mult dialog și vor mai fi și mesaje (spoiler).
Capitol editat ✔
CITEȘTI
Dintr-un simplu mesaj - Vlad Munteanu✔
Short Story"Fie! Nu mai pot nega! Da, da Vlad, te iubesc! Și nu pot trăi fără tine! Ai devenit un drog, unul puternic și irezistibil." Toată povestea lor încep dintr-un simplu mesaj. Unul care pentru ea era unul banal, dar peste un timp își va da seama că e ma...