Dintr-un simplu mesaj - Vlad Munteanu✔

treizeci și șase

- Auzi, de ce a venit o doamnă de curățenie la mine și m-a întrebat dacă sunt prietena ta? întreb eu uitându-mă urât.

- Ce doamnă?

- Nu fă pe-a prostul!

- Nu știu la ce te referi, dulceață.

- Doamne! Nu mai fi atât de idiot! Nu sunt dulceața ta și nici nu voi fi! Să-ți între bine-n cap, idiotule!

- Nici eu nu te iubesc.

- Poftim?

- Credeam că spunem lucruri neadevărate.

- Prostule! spun plecând din acea bucătărie blestemată.

- Am clătite, iubire!

- Bagă-ți-le în cur! țip eu de pe hol.

- Sunt cu gem de piersici.

- Așa, acum poți să mi le dai, voi merge în camera mea! spun lându-i clătitele din acea mână solidă.

- Nu merit un pupic?

- Meriți sute de palme peste cap, du-te naibii!

După acele spuse mă îndrept spre camera aceea idioată unde îmi voi mânca clătitele.

***

cum sunt clătitele?

ce visezi?

pe tine.

i-auzi.

aud.

ce prost ești! cum de am de a face cu 2 cretini handicapați și proști de mama focului? cum am atât noroc?

pisicuță, liniștește-te. mănâncă-ți clătitele și culcă-te.