Dintr-un simplu mesaj - Vlad Munteanu✔

patruzeci și unu

Trec câteva ore și Daria încă nu a dat niciun semn de viață. Era în exact aceeași poziție în care am întâlnit-o când am intrat în această sală oribilă de spital. Sper din tot sufletul meu să fie bine. Promit, jur că nu am să mă mai port ca un măgar cu ea, nu am să o mai enervez, nu am să-mi mai bat joc de ea. Nu am să mai fac nimic! Doar am să îi arăt cât de mult țin la ea și cât de mult o îndrăgesc.

***

- Uite, uite s-a mișcat, și-a mișcat mâna! țipă cu un ton vesel Alex.

- O Doamne! E vie!

Sufletul în acel moment mi se umple de bucurie și de culoare în momentul în care aflu că ființa din fața mea a dat un semn, un semn că e bine. Mă ridic în două secunde de pe acel scaun din acel salon și mă îndrept spre ea. Îi i-au mâna gentil sub mâna mea.

- I-ați mizeria aia de mâna de pe mine! spune de abia reușind să scoată niște cuvinte pe gură.

- Daria..

- Nici un Daria, e, e numai vina ta! zice ea cu ochii în lacrimi.

- Poftim?! E vina ta? Cât de prost poți să fii să lovești o fată cu mașina? intervine Alex.

- Nu, nu el m-a lovit, el m-a făcut să, să, să ajung așa, spune bâlbâindu-se printre lacrimi.

- Nu înțeleg, tu ești de vina sau nu matahală?!

- Da. Eu, eu sunt de vină, nu știam că se va ajunge la asta, eu pur și simplu..

- Tu pur și simplu ești un idio..

- Ce naiba s-a întâmplat?!

- Cred că tremură.

- Ce prost ești! Normal că asta face! Te omor dacă i se întâmplă ceva, îți promit!

- Doar dacă nu o vei face eu primul..

- Poftim?

- Nu.. nimic.

- Cheamă un doctor!

_______________________________________________________________

Enjoy!
Ce să zic, vă las cam prea mult în suspans, dar na, trebuie și un pic de mister alea alea.
Vreau încă o dată să vă mulțumesc pentru 2,64 mii ceva pe acolo de ochișori, de toate voturile acordate și de comentariile frumoase. Vă mulțumesc enorm!

Kisses.

Capitol editaaaaat ✔✔