Eu sunt Rebeka Smith. Am 18 ani si studiez informatica la o scoala de prestigiu din Los Angeles. Desi mutata din orasul natal, imi incep o noua viata in L.A. Aveam o viata linistita, normala, poate mult prea banala.
Dar totul se schimba in ziua in c...
Ciocăn la usa si imi deschide....Sophia, pe jumatate dezbracata. Ma uit prin camera si pe pat il vad pe Cam in boxeri, uitandu-se la mine cu o fata de genul ,,Hei, ce cauti aici?". Simt cum lacrimile imi inunda rapid fata si cum inima imi este de-a dreptul scoasa din piept si calcata in picioare. Si el care imi vorbea mie de incredere. El care imi spunea mie ca il insel. Se pare ca asta vrea el de la o relatie. B: Scuze de deranj...spun printre suspinuri si alerg inapoi spre usa de la intrare. Cand dau sa o deschid, simt cum o mana puternica ma prinde si ma trage cu fata la el. Speram din tot sufletul sa fie Cam ... eram dispusa sa il iert, sa trecem peste, sa fim din nou fericiti, sa imi spuna ca nu este ceea ce pare, ca el in timpul liber este fotograf si ca ii facea poze Sophiei, in boxeri...dar ce conteaza ... cand ma intorc il vad pe Alex, stand in fata mea. A: Imi pare nespus de rau...spune si ma imbratiseaza cald... B: Nu tie ar trebui sa iti para rau...spun si ma sterg la ochi cu maneca, dupa care ma indrept spre apartamentul meu. Asteptam ca el sa vina si sa imi spuna ca ii pare rau, ca a gresit...dar cred ca puteam sa astept eu mult si bine pe hol...ca el nu aparea. Asa ca intru din nou in apartament la mine si o vad pe Sarah coborand pe scari. S: Hei, Beck...unde ai fost...stai, ce ai? De ce plangi? B: Am fost sa vorbesc cu Cam...spun si ma asez pe canapea... S: Asa, si? B: Am ciocanit la usa camerei lui...si...si... Un nou val de lacrimi imi napadeste ochii cand revad in minte imaginea Sophiei la usa, aproape dezbracata, zambindu-mi invingatoare. B: Si mi-a deschis So...So...Sophia... Spun si o iau in brate, incepand sa plang isteric. S: Nu pot sa cred...idiotul... Si incepe sa ii ia la rand tot neamul... S: Nu merita sa plangi pentru el...crede-ma! Daca el s-a despartit de tine pentru Sophia inseamna ca e un mare ratat...
Imi mai tine ea o morala timp de 20 de minute, dar cand ne uitam la ceas vedem ca era deja mult prea tarziu...mai aveam 15 minute sa ajungem la cafenea unde urma sa ne intalnim cu baietii. Asa ca fug la mine in camera sa imi refac machiajul, ma spal pe fata si ma uit in oglinda. Aratam ca dracu in persoana, dar nu aveam ce sa fac. Cine va rade de mine sa se gandeasca la cum ar arata el in locul meu, cu inima sfasiata si cu speranta ca totul va fi bine, cand stie suta mie ca nimic nu va mai fi la fel......
...Si dupa cobor. Ii spun lui Sarah ca o astept in parcare si iau liftul. Cand se deschid usile, in fata liftului era parcata masina lui Cam... Trec pa langa ea, indreptandu-ma spre garaj. Nu ma puteam abtine asa ca arunc o privire in spate... Pe locul soferului era Cam, iar pe locul din dreapta era Sophia, acestia sarutandu-se pasional. Nu pot sa cred ca imi face asta...serios... Imi abtin lacrimile pe cat posibil si iau niste chei la intamplare. Iau masina asta:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Culoarea ei fiind identica cu starea mea de spirit. Ies in tromba din garaj si parchez in spatele masinii lui Cam. O vad pe Sarah intr-un final, aparand de mana cu Chris. Se uita, amandoi, cu scarba la masina din fata mea si dupa se urca la mine in masina. Ch: Cat de nesimtit poate fi ... e fratele meu...dar asta deja intrece orice limita...spune Chris nervos. S: E un mare dobitoc...Beck, sa stii ca nu te merita... Ma prefac ca nu ii aud si gonesc prin parcare, spre iesire. Era super trafic, asa ca o iau pe niste scurtaturi, spre centru. Ma uit in oglinda retrovizoare si vad masina lui Cam in spatele meu. Mergeam deja cu 300 km la ora, sperand ca ne vor pierde, ceea ce s-a si intamplat. Sarah se tinea cu toata puterea de bancheta si era alba ca varul la fata. Chris parea amuzat de situatie, dar si el era destul de incordat. Cand ajungem, Sarah sare pur si simplu pe usa. S: Nu ma voi mai urca in viata mea in masina cu tine...spune si incepe sa pupe pamantul. B: Hai, Sarah, ai incredere! Stiu ce fac... Dupa ne indreptam spre intrarea in cafenea. Ma uit prin restaurant si ii vad pe Erik, Lara, Alex, Emma si Dylan stand la o masa mare. Mergem si ii salutam, dupa ne asezam la masa. Eu ma asez intre Dylan si Sarah. Dylan ma saluta si ma intreaba daca sunt bine...eu raspunzandu-i cu un simplu gest din cap, in semn de aprobare. E: Maine la ora 5 a.m. avem avionul... Si incepe sa insire programul nostru din urmatoarele zile. Nu il prea ascult uitandu-ma pe pereti si la chelneri. La un moment dat, se aude clopotelul de la intrare si il vad pe Cam si Sophia intrand in cafenea, tinandu-se de mana. Sophia era imbracata cu niste pantaloni minusculi, un top prin care i se vedea sutienul si niste pantofi cu platforma de 15 cm. Simt cum ma ia o stare de greata si mint ca am nevoie la baie. O iau spre baie, insa ma duc , de fapt, pe terasa. Ma uit la orasul aglomerat, la blocurile inalte si la oamenii din jurul meu.
De ce trebuie sa fie viata asa de complicata? De ce nu iti poti gasi un om si sa fie alaturi de tine pentru totdeauna...de ce? Imi tot pun intrebari la care probabil nu voi primi niciodata un raspuns. Si stand eu asa cu gandurile mele...simt o mana pe umarul meu...ma intorc si vad....
Acesta a fost capitolul! V-am promis ca voi posta mai des! Apropo, #22 in fictiune adolescenti. Va puuup!
