Fată de bani gata!

#31

Wine a facut un lucru neasteptat. Si-a aruncat privirea spre compartimentul de bagaje situat deasupra scaunului lui, a scos un geamantan argintiu, dupa culoare si textura as zice ca era din aluminiu, si s-a indreptat cu pasi repezi spre mine. Mi-a aruncat valiza si a zbughit-o spre iesirea din avion. Eu stateam acolo, ca o stana de piatra, cu privirile oamenilor din avion asupra mea. Desi eram super speriata, am decis sa nu mai stau asa ca proasta, caci la cum il cunosc pe Wine, cine stie ce bomba atomica o mai fi prin valiza aceea. Asa ca am luat loc frumusel pe scaun si am privit incuietorile valizei. Aveau un cifru simplu, din 4 cifre. Asa ca m-am apucat sa ghicesc cifrele. Nu era prima data cand trebuia sa fac asta, asa ca ma descurcam destul de bine.
      -Beck...ce nai...
      -Taci, Cam! Iti explic mai tarziu! i-am inchis eu gura iubitului meu, care, pe buna dreptate, era ingrijorat si derutat.
   Dar acum pe bune, cum puteam sa ma intorc la el si sa-i spun ,,Hei, Cam, stii...eu am cam fost sefa unui cartel din Miami si tipul ala era un alt conducator al Mafiei care l-a omorat pe prietenul meu cel mai bun si am jurat sa ma razbun pe el...vrei alune?"
  Revenind, am luat la rand tot felul de combinatii stupide, pana s-a auzit mult doritul clic. Am inchis ochii, pregatita sa vad ce e mai rau in geanta respectiva. Am numarat in in gand pana la 3.
     1..........2...........3
Ei bine, nu a busit absolut nimic cand am deschis-o. Asa ca am deschis ochii. Cand am vazut continutul valizei, am inchis-o intr-o fractiune de secunda si am fugit catre baie, lasand in spate niste prieteni derutati si o stewardesa care incerca sa ma intoarca din drum, pentru ca avionul urma sa decoleze.

   Am intrat fulgerator in baie si am verificat absenta oamenilor din cabinele de WC. Dap, eram singura. Am intrat in ultima cabina si am pus capacul closetului. Am asezat servieta argintie pe el si am deschis-o din nou. Dap, era plina cu bacnote de 100 de dolari. Erau in jur de 50 de teancuri a cate 100 de bacnote fiecare, as zice.
Deasupra teancurilor era un plic normal. L-am luat cu mainile tremurande si l-am deschis. Am citit textul, cu lacrimile siroaie curgand pe fata.
   Hei, piticot!
  
   Sunt eu, Josh. Ei bine, nu am murit. Inca traiesc, si iti scriu asta chiar eu. Tot ce iti pot spune este ca imi pare nespus de rau ca te-am facut sa crezi ca te-am lasat singura, ca te-am abandonat. Au fost lucruti care nu au tinut neaparat de mine, ci de Agentie. Am fost nevoit sa te parasesc in cafeneaua aia pentru  ca aveam un plan destul de periculos, care a inceput mai devreme decat era planificat. Cat despre bani, cam asta e partea ta din castigurile cartelului in timpul sefiei tale. Mi-ar placea foarte mult sa ne intalnim din nou, sa incercam sa fim ca inainte. Stiu ca urmeaza sa pleci in Maldive, asa ca daca vrei sa ne vedem , cauta adresa de mai jos si ne vedem acolo maine la ora 3 p.m.

    Te astept, pitico!

    Al tau viu, Josh.

  M-am prabusit in cabina aia, cu lacrimile curgandu-mi in siruri pe obraji. Nu pot sa cred ca in tot timpul in care l-am jelit, in toti anii in care ma gandeam la el si eram sigura ca nu se va mai intoarce la mine, toata starea mea din anul in care a disparut, depresia, tatuajele...totul...totul a fost degeaba. Dar totusi ma bucuram enorm ca traieste. Ca poate totul va reveni la normal, dupa 2 ani grei. Nu stiu... ce am facut sa merit un paradox ca asta...nu stiu...
    Aud usa baii data de perete. Pasii persoanei respective se apropiau incet, dar sigur.
   -Beck...Beck...raspunde, te rog...ma sperii! s-a auzit vocea disperata a prietenei mele, Sarah.
   Atunci am deschis usa si m-am aruncat in bratele ei.
    -Beck...ala era...era....
    - WINE! am raspuns eu sec, sterganadu-ma la ochi, si-asa cred ca aratam ca naiba. Probabil ca machiajul meu se intinsese maxim, dar in momentul respectiv nu imi mai pasa absolut deloc.
    - Si ce ti-a dat?? Beck...raspunde!!!!!
I-am intins scrisoarea pe care o tineam strans in mana. A citit-o si ochii i s-au umplut instantaneu de lacrimi.
   Da! Sarah il cuostea pe Josh. Si toata aventura pe care am trait-o. Cu cartelul, cu disparitia subita a lui Josh, TOTUL.
  Toti 3 eram cei mai buni prieteni. Ba chiar as spune ca pentru Sarah, Josh era ceva mai mult decat un simplu prieten. Dar nu am insistat niciodata in privinta acestui aspect, nu am vrut sa o fac sa se simta incomod.
  Am ramas asa  vreo 10 minute. Speriate, infrigurate si total debusolate pe podeaua rece si murdara a baii, pana cand Sarah a decis sa sparga tacerea.
    -Te vei duce? Sa-l vezi?
    -Nu stiu...habar nu am ce sa fac. Il iubesc...dar il urasc...arghhhh....nu stiuu...
   -Eu cred ca ar trebui sa te duci! Meriti niste explicatii!
   - Nu stiu...
   - Haide, Beck...stim amandoua ca vrei sa te duci...si cu restul...rezolvam noi cumva...vedem...
     Ah, la naiba...urasc faptul ca ma cunoaste atat de bine...Exact, imi doream nespus de mult sa ma duc. Sa il vad, sa il iau in brate si sa ii trag vreo 2 palme. Am ramas asa...cu gandurile mele, pana cand vocea lui Sarah m-a trezit din transa tragica a gandurilor.
   - Si...unde ai de gand sa pui valiza....pana ajungem in Maldive?
  Era lucrul la care, dupa cate se pare, nu ma gandisem absolut deloc.
Ma ridic in picioare si ma scutur putin de praf. Incep  sa inconjor baia cu privirea, in speranta ca imi voi gasi inspiratia.
    -Sarah, tu nu aveai o geanta sport pe care ai luat-o cu tine in avion?
    -Ba da...cred ca are loc si valiza in ea! Esti geniala!! Hai! spune prietena mea incantata maxim ca am rezolvat ,,micuta" problema, in timp ce se ridica bucuroasa de jos.
    - Ar mai fi o problemuta micuta! ii spun eu pe un ton sarcastic, in timp ce gesticulez sugestiv din maini.
    - Si-anume?
    -  Cum.....
Dar nu apuc sa termin...ca usa baii este data din nou de perete de...

     Acesta a fost capitolul. Cam scurt si cam tarziu. Stiu ca am zis ca va aparea aseara, doar ca am avut niste PROBLEME extrem de mari. D-abia am reusit sa il termin.
       
                 *BbyBeck*