Fată de bani gata!

#36

Cand deschid usa, dau nas in nas cuuuuuuuuu....(tobele , va rog) ...... nimeni altul decat Dylan. Cum l-am vazut i-am sarit in brate, el raspunzandu-mi la imbratisare si dand drumul bagajelor din mainile lui.
    -Ce faci, pitic? ma intreaba el , ciufulindu-mi parul.
    -Bine...dar ...cum? Adica ... ai terminat deja treaba de la New York? intreb eu confuza, uitandu-ma in ochii lui negri.
    - Da...sa zicem ca am multe persoane de contact.... Apropo, misto casa. spune el uitandu-se admirativ in jur.
    - Ma bucur ca ai ajuns inainte de petrecerea de diseara...ii spun eu in timp ce urcam scarile, conducandu-l pana in camera lui.
    -N-as fi ratat-o pentru nimic in lume! Zice el, in timp ce deschide usa camerei lui. Eu il urmez , inchizand usa dupa noi.
    -Sii  ... (spune el desfacandu-si bagajul si cautand costumul de baie, cred), am auzit ca te-ai impacat cu baiatul ala, Boyce...
     - Daa...dar de unde stii? intreb eu mirata.
    -Ti-am spus ca voi fi cu ochii pe tine...credeai ca glumesc? spune el, uitandu-se cu subinteles la mine.
    Nu am mai spus nimic, deoarece eram mult prea uimita de ceea ce tocmai am auzit. Da, Dylan, da! Eu credeam ca ai glumit. Cum naiba se face ca el a aflat asta? Adica nu am spus nimanui. In afara de cei aflati in casa asta, nimeni nu stia ca ne-am impacat. Poate a vorbit cu Erik, habar n-am.
    -Oricum...sa fii gata in 10 minute...ca plecam la plaja! ii spun in timp ce parasesc camera, urandu-i succes la despachetat.
    Mă întorc pe hol şi țip cât mă țin plămânii că în 10 minute plecăm la plajă, după care mă întorc pe terasă, unde Erik, Cam şi Chris stăteau de vorbă, tolăniți pe canapeaua comfortabilă.
    -Hei, gaşcă! spun eu îndreptându-mă spre ei şi aşezându-mă pe canapea lângă iubitul meu. Acesta mă strânge la pieptul său şi mă sărută în creştetul capului.
    -Hei, frumoaso! îmi spune fratele meu, facându-mi cu ochiul.
    Îi simt muşchii lui Cam încordându-se şi îl aud spunând:
    -Hei,hei, hei...ştiu ca e sor-ta...dar totuşi las-o mai uşor...
    -Wow, frate!  De când ai devenit aşa de protectiv? Îl întreabă Chris în timp ce se uită cu subînțeles la Erik, aceştia începând să râdă.
    -De când am recuperat cel mai valoros lucru de pe lume...spune el în timp ce se uită cu mândrie la mine.
Nu ştiam dacă să-l pup sau să-l bat. Auzi la el...m-a recuperat. Stai,aşa, bro! Că nu ne-am jurat iubire veşnică....încă=)).
   -Buuun...spun eu încercând să schimb subiectul....ghiciți cine s-a întors...
   - Ce? Spune fratele meu parcă citindu-mi gândurile. Să nu-mi spui ca ...
   -Exact, frate! spun eu făcându-i cu ochiul.
   - M-am întors! Aud o voce din spatele meu, iar atunci când mă întorc îl văd pe Dylan rezemat de balustrada terasei.
  Erik şi Chris se ridică să dea mâna cu Dylan şi să-i ureze bun venit...dar Cam rămâne pe canapea, strângându-mâ mai tare în brațe şi uitându-se urât la Dylan. Ok...băieții aştia chiar nu se suportă.
   -Boyce....ne întâlnim din nou! Mare plăcere, ca de fiecare dată! spune Dylan aşezându-se comod pe canapeaua din fața noastră.
   -Da...din ,,fericire" ne vom întâlni în fiecare zi timp de două săptămâni! Va fi super! spune Cam plin de sarcasm, dându-şi ochii peste cap.
   -Chiar aşa! spune Dylan la fel de sarcastic ca şi Cameron.
  După mica dispută a celor doi băieți, atmosfera a rămas una destul de incomodă. Era o linişte dubioasă.
   -Bun...şi la ce plajă urmează să mergem? Întreb eu, dornică să schimb subiectul şi să disting atmosfera încordată.
   -Am căutat puțin pe internet, şi am descoperit că cea mai frumoasă plajă din aceste insule se află la nici mai mult , nici mai puțin de 14 kilometri de aici. Aşa că m-am gândit că ar fi frumos dacă am merge acolo. spune fratele meu, la fel de dornic să le oprească cearta celor doi ca şi mine.
   -Da, cred că aşa e cel mai bine! spune Chris, care se aşează pe fotoliul din capul mesei, față în față cu Erik.
  După asta, băieții s-au luat cu vorba, iar eu mă uit la ceas. Cele 10 minute trecuseră de mult, dar nici urmă de ceilalți. Mă ridic de pe canapea şi dau să mă îndrept spre intrarea în casă, dar sunt întreruptă de o voce ce se aude din spatele meu.
    -Unde te duci? se aude vocea lui Dylan din spatele meu.
    Mă întorc pe călcâie şi îl văd pe Dylan în picioare şi pe Cam cu mâinile sprijinite pe canapea, gata să se ridice şi să oprească o posibilă înaintare a blondului ce a pornit discuția.
   - Mă duc să văd ce le ia atâta celorlalți. spun eu , implorându-l din priviri pe Dylan să se aşeze înapoi, aticipându-i intențiile de a mă urma, pentru că nu aveam chef de o nouă ceartă între el şi Cam.
   Din fericire pentru toți trei, el înțelege ce-i cer şi se aşează din nou pe scaun.
   Când mă întorc să plec, îi văd pe restul intrând pe terasă, toți pregatiți pentru plajă.
    -În sfârşit! A dat Domnu'! zic eu ridicând mâinile spre cer.
    -Plecăm? se ridică Cam de pe canapea, luând cheile maşinii de pe masă.
    -DA! spunem toți în cor, coborând scările spre uşa de la intrare.
Eu îi iau cheile din mână lui Cam şi mă urc la volanul maşinii MELE, ignorând vorbele iubitului meu.
   Ei au mai rămas afară, să se împartă cumva astfel încât să luăm mai puține maşini. Că n-are rost să ne cărăm cu 100 de maşini după noi. După ceva timp, în maşina mea se urcă Cam, Chris,  Sarah si Dylan, iar restul se urcă în maşina lui Erik.
  Cam se urcă lângă mine în față, lăsându-i în spate pe ceilalți.
   Îmi pune telefonul în suportul de pe parbriz, pornit pe GPS.
   -Gata de cursă, fratele meu preferat? îl întreb eu pe Erik prin stația agățată de oglinda retrovizoare.
   -Mereu, surioară! Mereu! Aud răspunsul prin micuțul difuzor al stației.
   -Oh, nu! Nu,nu,nu,nu… O aud pe Sarah strigând de pe canapeaua din spate.
   -Oh, ba da! Îi răspund eu, rânjind malefic.
   -Nu! Eu nu mai pot rezista la încă o cursă cu cea mai nebună fată din lume! Zice ea disperată.
    -Oh, haide! Ştii că e cea mai bună şoferiță din lume! îl aud pe Dylan, ce încearcă s-o calmeze pe Sarah.
    -Da, Sarah!! Stai calmă! spune si Chris , luând-o de mână.
    -Uite! Ca să te consolez, poți pune tu muzică! îi spun eu lui Sarah, îndemnând-o să se conecteze la boxele maşinii.
    -Ok, ok! Dar ai grijă cum conduci! Şi mergi încet! Îmi ordonă ea în timp ce scoate telefonul, pregătită să facă pe DJ-ul.
    -Da, sigur! spun eu sarcastică. Pornim, frățioare? întreb eu prin stație.
    -Desigur! răspunde el.
    Bag cheile în motor şi pornesc motorul. Îl turez puțin şi aştept ca fratele meu să ajungă lângă mine. Când maşina lui se opreşte în dreptul maşinii mele. Cam ia stația în mână şi începe să numere până la 3. Am pornit!

  Gonim pe autostradă cu 200 de kilometri la oră. Erik este puțin în spatele meu, pe banda din dreapta mea.  Mă uit în oglinda retrovizoare şi văd ceva dubios. Ceva ce îmi distrage atenția... şi fără să-mi dau seama .......
 

Va urma!!!

Hei, dragilor! Am revenit cu un nou capitol! Sper să vă placă! Apropo, voiam să vă spun că am tot văzut comentarii la poza cu Dylan cum că e tot Cameron Dallas, ca şi Cameron din carte. Scuze, dar nu mi-am dat seama. Sincer, îmi cer scuze. Aşa că am schimbat poza la Dylan. Aruncați o privire la capitolul 17 (cred), dacă vreți să-l vedeți.

                       *BbyBeck*