Fată de bani gata!

#37

Ma uit in oglinda retrovizoare si ceva imi distrage atentia...astfel,fara sa-mi dau seama, pierd controlul volanului si trec de pe prima banda pe a doua, a treia iar cand ajung pe banda de urgente fix inainte sa intru in parapetii de pe marginea autostrazii, redresez masina si ajung din nou pe banda care trebuie. Norocul meu este ca nu a fost nimeni pe celelalte benzi (autostrada este aproape goala), caci altfel pana aici ne-ar fi fost. Pe deasupra, cei din masina dorm dusi, asa ca nimeni nu a vazut aceasta scapare a mea, din fericire. Fix cand voiam sa iau statia in mana si sa ii spun lui Erik ce tocmai am vazut, o voce din masina mă face sa tresar speriata.
   -Beck, esti bine? Ce-a fost asta? il aud pe Dylan intrebandu-ma.
   - Nu stiu, Dylan. Doar ca de cand am plecat de acasa ma tot uit in oglinda retrovizoare si, ei bine,...masina aceea neagra cu geamuri fumurii ne urmareste. La inceput, am crezut ca e o coincidenta...dar apoi cand am intrat pe autostrada si a fost acea cotitura, a luat-o tot dupa noi. Nu stiu...ma sperie. E dubioasa rau. Ii declar eu temerile mele lui Dylan.
   Acesta se uita in spate curios si vede si el masina ce se tine dupa noi.
   -Oh,nu....il aud spunand, in timp ce injura nervos in barba.
   -Ce e? intreb eu si mai speriata decat inainte.
   -Trebuie sa scapam de masina asta...imediat! Raspunde el serios, in timp ce se intinde peste Sarah care dormea dusa pentru a lua statia de pe bord. Bun...deci mai avem 5 kilometri pana la destinatie...asta inseamna ca va trebui sa depasim destinatia...caci nu cred ca in 5 kilometri scapam de ei. Beck, esti gata de o cursa? ma intreaba Dylan, dand sugestiv din sprancene.
   -Întotdeauna! declar eu sigură pe mine.
  Nu ma sperie o amărâta de mașină pe mine... Ținând cont ca am făcut parte dintr-o mafie... Nu cred ca ar trebui să-mi fac probleme.
  Îl aud pe Dylan spunându-le prin stație celorlalți ce mi-a spus și mie cu puțin timp înainte. Îl aud pe Erik aprobând.
Fără sa mai întreb de ce naiba trebuie să scap de mașină din spate, turez motorul la maxim ajungând în numai câteva secunde la 300 de km pe oră. Zburam parca pe autostrada aproape goala, cu Erik pe urmele mele și mașina dubioasă pe urmele lui. Îl întreb pe Dylan pe unde sa o iau... Ținând cont ca el era destul de stăpân pe situație...
    - Urmează o ieșire la dreapta de pe autostradă și un pod imediat după.....
Înainte sa apuce sa termine ce avea de zis... Aud un foc de arma ce i-a făcut pe toți cei din mașină sa tresare... Si pe mine să-mi dau seama ca ne aflam într-o situație mai grava decât credeam. Îi aud de asemenea pe prietenii mei întrebând ce dracu se întâmplă... Însă nici eu, nici Dylan nu aveam timp de explicații...
   Îl aud pe Erik înjurând prin stație și zicând,, La dracu, Dylan... Știam ca nu e o idee buna sa ne întoarcem aici... ''.
Stai, stai, stai... Cum adică sa ne întoarcem? Și cum adică nu e o idee bună? Și când naiba au mai fost ei aici? Niște întrebări la care nu puteam obține răspunsul fără ajutorul fratelui sau iubitului meu...adica prieten...oh la naiba... De asta mai aveam nevoie...

Revenind la realitate... Ii aud pe toți cei din mașină țipând unii la alții ca nebunii...
    - Alooo... Gara!! Cred ca suntem destul de maturi încât sa nu mai țipam unii la alții va rog!! Tip eu cat ma țin plămânii...
   După ce s-au liniștit apele... Vorbesc din nou:
  - Bun... Nu știu cum dracu am ajuns în situația asta... Dar trebuie sa ieșim cumva din ea. Deci... DYLAN CUM NAIBA SCĂPĂM DE ĂȘTIA? A... Si sa nu crezi nici tu nici Erik ca scăpați fără o discuție... Dar pana atunci... Te rog luminează-ne!!
    - Nu cred ca trebuia sa afli acum... Dar dacă tot am ajuns în situația asta.... Ei bine, eu și Erik am fost implicați într-o acțiune cu mafia asta.... Si mda... Nu prea ne-am achitat datoria... Iar acum suntem dați în urmărire de întreaga mafie.... Upss! spune el pe un ton copilăresc ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
    - CE? exclamăm toți în cor, la fel și ceilalți din cealaltă mașina prin stație....
    - Vorbim mai târziu despre asta! Acum trebuie sa scăpăm de ăștia!
    - Nicio șansă...spun în timp ce-mi las capul pe volan, imediat ce am tras masina pe dreapta.
    - Ce? CE NAIBA FACI? striga cu toții la mine!
    - Incerc sa rezolv situația! Spun eu luându-mi telefonul si căutând în cea mai mare viteză ceea ce imi trebuia.
  Pornesc din nou în viteză cu celelalte două mașini pe urmele mele. Încercând să ignor întrebările stupide ale prietenilor mei, le fac semn ca stiu ce am de facut si imi concentrez toata atentia asupra drumului. Văd podul care ne garantează scăparea si ii spun lui Erik sa aiba incredere deplina in mine. Sper din toata inima ca asta inca functionează ca de nu... nu vreau sa ma gandesc la ce se va întâmpla...
  Gonesc cu toata viteză spre partea de sprijin a podului, facuta din fier beton si impenetrabila.
   - Acum ori niciodată! strig eu mai mult pentru mine.
   - Nuuuuu...!!!!

Acesta a fost si acest capitol! Stiu ca am abandonat efectiv cartea dar acum m-am intors! Pregătiți-va pentru următoarele capitole ! Vor fi cele mai faine!=))

    *BbyBeck*