Earning a loss ||Cole Sprouse F.F.||

-Capitolul 12-

Iubirea are mai multe fețe

Cameron POV

Am lăsat-o pe Yvonne la geam în avion,după ieșirea mea nu a mai zis nimic. Îmi pare rău că i-am dat cu răspunsul ăla de doi lei,dar nu pot să o rănesc. Mi se rupe inima să o văd așa,stă și e nefericită. 

-Yvonne...

-Cameron,te rog. Mersi că mă aperi,dar te rog nu mai minți. Ai de gând să-mi spui adevărul?

-Nu...Nu pot...

-Nici eu nu pot să mă port normal...Scuze...

S-a întors cu spatele la mine și se purta de parcă totul nu mai avea sens dacă nu-i ziceam adevărul. Dar ce era să-i fac? Doamne,dacă o să mai continue așa o să o iau razna cu ea. Iar drumul către Anglia e lung...sper măcar să-mi spună dacă e bine sau nu,dacă are nevoie de ceva sau orice. Mi-am băgat căștile în urechi și mă uitam pe tavan. În playlist era melodia "Boulevard of broken dreams". Adam mi-a zis de melodia asta acum 4 ani și e singura care mi-a plăcut de la Green Day. Yvonne nu putea să nu fie așa...perfectă? Mi-a trecut dorul de Grace datorită ei dar acum în inima mea e numai ea,cu ochii ei ca gheața și curajul ei. Cât timp meditam la situația mea,Yvonne a adormit și și-a pus capul pe umărul meu. Merita ceva mai bun,nu un fraier adoptat de un mafiot. Până și Adam era mai bun ca mine de mii de ori. Când oare o să am o viață calmă și sigură,iar Yvonne să poată fii bine? *Niciodată. Ți-a trebuit LAD,acceptă asta acum.*

Yvonne POV

-Yv,trezește-te.spune Cameron și mă mișcă ușor.

-Am ajuns?

-Da. Ai dormit tot drumul. Haide. 

Am coborât din avion și era mai frig decât credeam. După ce am trecut de verificarea pașapoartelor,Cam m-a tras de mână până la o parcare izolată și întunecată,era deja noapte când am ajuns și mă panicam. Dar am văzut un Mustang negru,iar trei tipi au ieșit și l-au salutat pe Cameron. M-am urcat în mașină iar el a mai vorbit puțin și mi-a urmat gestul.

A pornit motorul și am plecat cu o viteză prea mare,până am ieșit pe o autostradă. El doar tăcea din gură și se purta de parcă mă ura. *Tu ți-ai făcut-o cu mâna ta.* Vreau doar să aflu adevărul. Simt ceva pentru el,iar inima mea moare știind în ce prostii e băgat. Când a pus mâna pe schimbătorul de viteze,mi-am așezat mâna pe a lui. S-a întors la mine,se mai uita la drum,și i-am zis:

-Cam,îmi pare rău. Mă port ca un copil,scuze. O să mă revanșez,crede-mă.

-E în regulă. Poate ar fi trebuit să nu-ți fi dat așa în sictir răspunsurile. 

-Să spunem că suntem chit. Îmi dai o țigară?

-În torpedou. Dar aș vrea să nu mai fumezi așa mult. Apropo,am o veste bună. Știi că erai proprietatea lui Willer? Și cum se purta el cu fetele?

-Da...Pentru că tu ai adus două fete. Pe mine și pe Sam. Iar fetele lui erau prostituate în LA.zic și îmi aprind țigara. *Frate,trebuie să-mi ia și mie un pachet individual*

-Exact. Cum ți-am mai zis,fac 20 de ani. Iar noi,cei din LAD,la 20 de ani putem cere absolut orice. Știi ce am ales eu?

-Nu...Dar mi-e cam frică...