Earning a loss ||Cole Sprouse F.F.||

-Capitolul 14-

Cândva,tot răul făcut se va întoarce împotriva ta

ATENTIE!!! Acest capitol poate contine scene care sa nu fie pe placul unora,asa ca va rog sa treceti peste fara sa dati report. Mersi <33

Yvonne POV

După ce am închis apelul cu Cameron mă rugam ca acel tip să plece,dar era tot după mine. Se întuneca rapid,iar eu deveneam panicată. Cine doamne iartă-mă ar vrea să facă asta? Dacă sunt cei din SFD,cui i-am greșit? Nu cunosc pe nimeni de acolo. *Doamne Cam,fă ceva și găsește-mă* Când am ajuns într-un parc,am luat-o la fugă. Ciudatul care mă urmărea fugea după mine și nici nu mă uitam în spate. Îl simțeam așa că am mărit viteza,mergând naiba știe unde. Până când m-am împiedicat și am căzut,rostogolindu-mă puțin. Când m-am ridicat,omul m-a prins de mână și râdea ca maniacul,iar eu începusem să țip după ajutor. Cameron m-a lăsat de izbeliște,eram într-un parc noaptea,cine dracu să mă audă? Mi-a pus mâna la gură,iar apoi a scos o lamă rece,cred că era un cuțit,dar mi-era frică să deschid ochii.

-Știai că nu ai șanse,nu prințeso?spune șoptind la urechea mea. Am să mă asigur că o să zaci moartă,nu fi panicată și termin să te despic repede. Nimeni nu te ajută,dragul tău proprietar a plecat fără tine. Mare păcat,erai foarte bună.

Mi-era teamă că mă va viola,de murit muream oricum. Sau așa credeam când cineva l-a dat jos pe urmăritor de pe mine și l-a înjunghiat de câteva ori,făcându-l să țipe de durere. Mi-am dus mâinile la urechi și mi-am închis ochii,credeam că visez. Iar apoi cineva m-a luat în brațe.

-Dumnezeule,Yvonne,m-ai speriat.

-Cam...Cine era?

-Nu contează. Sunt aici,nu-ți mai face nimeni nimic. E vina mea,trebuia să vin cu tine.

-Vreau acasă...

Tot drumul am stat tăcuți. Simțeam că ceva nu e ok la Cam,dar tăceam. După ziua de azi,numai de teoriile mele nu îi ardea.

Când am ajuns,Cam a încuiat ușa și a stat puțin acolo. M-am dus după el,iar apoi și-a strâns pumnul și a venit spre mine.

-Cam...E totul ok?

-Yvonne,dezbracă-te.

-Poftim?

-Nu complica asta. Ascultă-mă și termin repede.

-Nu,ce naiba Cameron?!

-Fie cum vrei tu.zice și mă împinge pe pat. Se pune deasupra mea și încercam să mă zbat,să cred că era o glumă,dar el era serios. Începuse să mă sărute pe gât,în timp ce mă dezbrăca. Mintea mea nu putea concepe că mă va viola. Eram împreună,se presupunea că a fost sincer și că mă iubea,trebuia să ma apere. Iar el? El mă dezbracă fără să-i pese de ce-l rog,fără să-mi vadă lacrimile.

-Cameron,te rog...Lasă-mă,jur că am să te ascult,dar te rog nu face așa ceva! Știi bine ce e între noi,o să o fac dar nu acum și nu așa.

-Nu-mi prea pasă,eu vreau să o faci acum.

Parcă nici nu-l mai recunosc. Dimineață era tandru și își arăta dragostea pentru mine,dar acum e ca ultimul nebun. Prea bipolar pentru gusturile mele,și totuși,ca o proastă ce sunt,m-am îndrăgostit de el. M-am oprit din a gândi când o durere puternică mi-a străbătut corpul și am țipat cât de tare am putut.

-Cameron,oprește-te,nu vreau asta!

-Taci Yvonne și termin repede.

Lui nu părea să-i pese că plângeam,încercam din răsputeri să scap de el dar era mai tare. Mă durea atât de tare încât nici să mă opresc din a țipa nu puteam. Parcă corpul meu era rupt în două,iar Cameron nu părea să se oprească nici măcar o clipă. Continua să se miște în mine tare și brusc,iar eu credeam că o să mor. În timp ce lui îi oferea satisfacție chestia asta,pe mine mă omora încet,dar sigur. Nu știu dacă durerea fizică sau cea sufletească era mai mare,dar nici vlagă nu mai aveam.

-Gata...Ajunge...Ți-ai satisfăcut plăcerea de a mă tortura și de a mă viola...Lasă-mă acum...

-Mai ai răbdare iubito,ai rezistat așa bine,hai încă puțin.

Efectiv lacrimile nu mai aveau de unde să curgă,capul mă durea,nu mai aveam voce să-l rog să termine,eram secată de puteri și corpul meu simțea doar suferință și durere. După ce a terminat,s-a ridicat și s-a uitat la mine cu o privire pe care nu o pot explica. Mi-am tras ușor cearceaful peste mine,încercând să mă acopăr,chiar dacă m-a văzut și a profitat de mine,iar el s-a îmbrăcat. Voiam să dorm,dar nu puteam. Mintea mea urla,dar lui nu-i păsa. Ăsta e de fapt Cameron Rivers. Un răpitor,violator și mincinos perfect. Un păpușar care face ce vrea cu marionetele lui,fete proaste care îl cred bun. Ce a fost în capul meu să-l cred? Merit ce primesc. Am fost idioată să-l cred,acum plătesc prostia mea. Am fost ceea ce a vrut el:răzbunare pentru Grace.

Cameron POV

După ce am ieșit,m-am lipit de ușă și m-am lăsat în jos,cu ochii în lacrimi. M-am purtat ca un nenorocit cu ea,nici măcar nu am vorbit cu ea. Am plecat,lăsând-o acolo în agonie,doar din cauza lor. Eram sigur că cel care o urmărea azi e din SFD. O voiau pe Yvonne ca să o violeze în fața mea,iar apoi să o omoare. Acum că ea nu mai e virgină,nu o vor mai căuta. Plâng pentru că e vina mea. M-am băgat într-un mare rahat,iar acum toți cei dragi suferă. Dar decât să o atingă alții din SFD,mai bine am fost eu. Adam mă va ucide,o să mă urască iar,poate pentru totdeauna. Dar jur că nu i-am făcut asta din plăcere,ci obligație. Tipul din parc,ca și cel din mall din LA o voiau pe ea. O iubesc și sună tâmpit și nebun-dar pentru ea am făcut-o. Dacă nu era în pericol o lăsam. Însă gândul că putea fi rănită sub ochii mei mă distrugea. Acele mesaje au fost ceea ce m-au adus la asta. Sunt convins că cei din SFD au fost,iar acest C va fi mort dacă îl prind.

*Cum ai să mai dai ochii cu ea boule?* Nici nu știu... *Păi vezi? Meriți asta! Plătești ce rău faci.* Dar nu am vrut să iasă așa... *Dar a ieșit. Te urăște,o să fugă de tine mereu* Ba nu,nu o va face. Mă iubește,știu asta,am să-i explic ce și cum dar mai încolo. *Karma. Așa se numește ceea ce ai tu nevoie. Te-ai băgat în LAD,știai riscurile,de ce ai iubit-o și încă o faci?* Pentru că e altfel. M-a cucerit cu totul. *Și în loc să o iubești,o minți și tocmai ai violat-o.* Taci dracului,știu ce am făcut,nu eram beat.

Doamne,cred că viața mă urăște maxim. Întâi Grace,apoi faza cu Adam,iar acum Yvonne. Cât mai am de plătit? Alții care au ucis toată viața-ca Willer și Carl-de ce au tot? Ei nu merită durere? Cel mai mult mă omoară că am în cap vocea ei care mă implora să termin,dar eu eram indiferent. LAD m-a transformat într-un ratat,nu am să am o viață normală vreodată. M-a durut să o văd așa neajutorată și speriată. Credeam că voi trece peste coșmarurile mele cu Grace,dar acum am să am cu Yv. Nu am să mi-o iert niciodată,ba mai mult nu am să mai iert pe nimeni din SFD. Cel din parc a fost primul,oricine mai încearcă ceva e mort. Dacă ei vor să joace murdar,pot și eu. Iar în spatele meu nu se află doar LAD,ci și fata de după ușa asta,care e umilită și terminată,dar care mă motivează enorm de mult să ies din porcăria asta de grupare,care numai belele mi-a adus. Seara asta nu va rămâne așa,nerăzbunată. Am să fiu mai dur și mai nemilos pentru asta,mai ceva decât pentru Grace. Iar pentru ea au murit mai mult de jumătate din LAD. O iubesc pe Yvonne și am să o fac să înțeleagă ce s-a întâmplat,fără secrete și minciuni,iar apoi am să o iau în brațe și nu o să mai las să fie rănită.