Earning a loss ||Cole Sprouse F.F.||

-Capitolul 11-

Viitorul e mai frumos cu tine

Cameron POV

-Și...cam de asta vreau să plec.spun și Adam îmi dă telefonul. I-am arătat mesajul de la acest "C",iar el era blocat. I-am zis și despre plecarea la Londra,iar toate astea îl dădeau peste cap.

-Nu am idee ce să zic...Măcar ai să o protejezi?

-Normal. Adam,ți-am zis. O iubesc,aș face orice pentru ea.

-Ea știe?

-Nu. Dar a aflat de LAD și SFD. Carl a amenințat-o și mi-a văzut tatuajul. 

-Nu i-ai zis chiar tot?

-Nu,nu are idee că ești băgat în asta. I-am zis și de Grace,dar nu foarte detaliat. A da,mai am ceva.zic și îi arăt hârtia pe care scria numele lui Yvonne.

-Nu pot să cred! Ai luat-o. Măcar acum sper să ai grijă de ea. Dacă pățește așa ca Grace...

-Grace a fost un accident,ok? E trecut. Datorită lui Yvonne mai dorm noaptea,crede-mă că până acum ceva timp nu o făceam datorită amintirilor. 

-Înțeleg. Sună-mă cumva când ajungi. Și spune-i că sunt bine și am mintea la ea și la siguranța ei. De ce nu ai adus-o aici?

-E la mall,să-și ia ceva. E mai bine,poate Dominic iar te urmărea.

-Nu,am semnat noul contract,nu mai are voie să mă urmărească acasă sau la liceu.

Cât timp vorbeam cu Adam,am primit un mesaj de la Yvonne.

Cameron,am nevoie să mă iei. Cred că cineva mă urmărește,e un tip care se holbează la mine de minute în șir.

Stai calmă. Vin în 5 minute.

-Adam,eu plec. Am niște probleme. Vorbim.spun și fug la mașină. Mi-am luat un Audi Sport,ca să nu dau de bănuială în oraș că aș face curse. Dacă careva îi face ceva,pun tot LAD-ul pe jar. *Fraiere,te îndrăgostești de ea dar nu-i spui nimic* Mai taci,nu ajuți deloc. Dacă îi spun o voi răni,nu pot să o pierd. Nu m-ar iubi sub nicio formă,sunt o persoană oribilă și un prost cât casa de mare. Am intrat în mall,iar ea stătea la intrare uitându-se la un tip înalt,cu glugă pe cap,încercând să stea calmă. Am prins-o de braț iar ea a tresărit,ducându-și mâna la piept iar apoi m-a luat în brațe.

-Cretinule,jur că dacă mai faci așa te iau la bătaie. Uite-l,el se uită la mine de parcă ar vrea ceva de la mine.

-Vino încoace. Plecăm,stai calmă. Nu se întâmplă nimic.

Am luat-o de mână,uitându-mă amenințător la omul care o urmărea pe Yvonne. Am intrat în mașină,iar ea se uita la bord.

-Ce?

-Te uiți la bordul ăla de spui că e un raft cu pantofi. Sau ceva ce vă place vouă fetelor.

-Nu mă uit la pantofi. Crede-mă,abia am avut două perechi de Converse în a IX-a,mama folosea banii lui Gerald pentru tâmpenile ei. Spa,nopți în Europa,iar eu stăteam la Adam că nu aveam mai nimic de mâncare prin casă. Nu toți am avut lux...

-Nici eu nu am avut. Crede-mă,par eu fițos și o târfă masculină,dar jur că viața mea nu a fost ușoară.

-Dacă spui tu...Cameron...

-Hm? Știi poți să-mi spui Cam,e mai simplu.

-Cam? Nu așa îți zic prietenii? Eu sunt victima,tu răpitor.

-Și atunci de ce ne înțelegem așa bine Yv? Dacă erai victima mea,aveai mai multe semne pe tot corpul. 

-Bine,bine. Ok,am priceput.