-Capitolul 9-

30 2 2
                                    

Orgoliul nu aduce nimic 

Cameron POV

După seara precedentă așteptam la ușa unei persoane la care nu credeam că am să ajung.

-Cameron? Ce te aduce aici?

-Bună ziua doamnă Davis. Adam e acasă?

-A avut meci de dimineață,dar deja cred că ar trebui să apară. Hai în casă.

Sarah Davis a fost din totdeauna o femeie primitoare și care te făcea să te îndrăgostești de bunul ei simț. Tatăl lui Adam nu a mai apucat să-și vadă fiul,a murit când Sarah era gravidă în luna a treia. Sunt mai mare ca Adam cu aproape un an. Eram prieteni de mici,mama lui m-a crescut puțin până când am fost dat la orfelinat. Iar de acolo la 15 ani m-a scos Willer.

-Mamă,am ajuns-Tu ce dracu vrei?spune Adam și-și aruncă ehipamentul.

-Bună,scumpule. Parcă vorbisem despre limbaj.zice mama lui și-l sărută pe obraz.

-Adam,trebuie să vorbim.zic iar el se uită urât la mine.

-Nu am ce să discut cu tine. Ți-am zis o dată.

-Adam,poate ar fi cazul să-l asculți pe Cameron. Doar ați fost prieteni buni de mici,moartea acelei fete,Grace,nu trebuia să vă despartă. Nu e vina voastră că cineva a lovit-o pe trecere. 

Mă uitam la Adam șocat. Faptul că Grace a fost lovită pe trecere de un maniac a fost scuza pe care am dat-o celor de la liceu și mamei lui Adam. Nu puteam să-i spunem despre curse. Femeia asta e singură,iar Adam are 19 ani. Ar fi cazul ca ea să afle despre asta. Adam îmi face semn să-l urmez și mergem în camera lui. El se așează pe pat,iar eu mă rezem de o comodă. 

-Încă mai asculți Green Day?spun văzându-i posterele.

-Da. De ce ai venit Cameron?

-Adam,nu i-ai spus nimic lui Sarah despre SFD?

-Nu. Doar nu voiai să o pun în pericol. Oricum,a fost devastată de moartea tatei,de moartea lui Grace,ce,voiai să-i spun "Mama eu fac parte dintr-o grupare de traficanți de droguri,Grace știa asta,cam de asta e moartă"? 

-Păi faza e că tu măcar aveai de la cine să primești un sfat. Viața mea a fost mereu controlată.

Părinții mei au murit când aveam 1 an. Am doar poze de atunci,nu-mi amintesc nimic cu ei. Nici măcar cauza morții nu o cunosc. Să stai într-un orfelinat 10 ani nenorociți te duce la nebuni,dar te face să fii și lipsit de sentimente. Am luat la bătaie în orfelinat,Adam a stat cu mama lui mereu.

-Îmi pare rău Cam...

-Nu mi-ai mai zis "Cam" de mult timp,de fapt nici nu ai mai stat așa calm de mult.

-Totuși,16 ani am fost prieteni. Cred că...cred că amândoi ar trebui să...

-Să trecem peste Grace...

-Exact...Nu ai idee cât de rău îmi pare că a murit,dar mai mult:cât de mult îmi lipsesc amintirile noastre.

-Deci vrei să spui...

-Da Cam. Îmi pare rău. Vreau să o luăm de la capăt. Să fim cei mai buni prieteni. Nu-mi pasă de LAD și SFD. Nici înainte nu mi-a păsat. Accepți?

-Mi-ai lipsit roșcatule.spun și el zâmbește,eu făcând la fel.

-Acum,ai venit la mine doar pentru asta?

-Nu...Adam cred că ai să ai impresia că sunt nebun. Ce le făceam fetelor mele?

-Le torturai,le violai iar apoi le omorai.

Earning a loss ||Cole Sprouse F.F.||Where stories live. Discover now