Earning a loss ||Cole Sprouse F.F.||

-Capitolul 13-

Câteodată e mai bine să minți

Yvonne POV

Chiar am crezut în sentimentele lui Cameron. Și am fost o mare proastă. Credeam ca proasta și acum primesc ce merit. După ce m-a violat, a plecat ca un nesimțit și nici măcar nu s-a uitat la mine. Stăteam în pat, încercând să mă acopăr de cearceafurile pătate cu ceea ce îmi aparținea iar Cameron a luat asta fără niciun drept.

-Yvonne? spune Cameron și îl simt cum se apropia de mine. Mi-era scârbă de el, voiam să-i țip în față dar nu mai avem puterea să fac asta.

-Te implor... m-ai umilit destul... 

-Iubito nu am vrut să-

-Să mă violezi? Sigur nu ai vrut. Nici nu pricep ce am făcut să merit asta. M-ai umilit în așa hal încât îmi vine mai bine să mor! 

-Nu, nu spune asta. E doar vina mea...

-Doar nu e a mea. Te rog Cameron, dacă mai ai o urmă de decență, pleacă și lasă-mă singură.

A oftat zgomotos, iar lacrimile mele au început să curgă. *De ce durea așa tare?* S-a ridicat din pat și mi-a zis:

-Aș vrea atât de mult să-ți spun de ce am făcut-o... dar nu m-ai înțelege...

Iar apoi a ieșit și eu am izbucnit în plâns.  Nu m-ai înțelege. Ce putea fi atât de rău? Sau mai rău decât e deja? Deja începeam să cred că mai bine mă omora. 

Adam POV

-Mamă, Harry dă o petrecere vinerea asta și vor fi mulți din liceu. Haide, te rog!

-Adam, dragule, știu că Harry e un prieten foarte bun, dar vineri vine mătușa Aria și unchiul Oliver din Canada. Nu te pot lăsa.

-Bine. Mă duc în cameră.

Uram când nu puteam face ce voiam. Da, știu, am 19 ani și sunt major, dar m-ar durea să o văd pe mama dezamăgită. Toți anii ăștia s-a zbătut singură să mă crească și să fiu cât mai bun, iar durerea unei dezamăgiri ar fi prea mare. O iubesc enorm pe mama, cred că de asta SFD e încă ceva secret. Și așa vreau să și rămână. *Oare dacă tata era aici, era la fel?* Poate că nu. Mama refuză să-mi dea detalii despre tata, doar că a murit într-un accident. Am încercat să caut detalii,dar nu aflu nimic. Când mă pregăteam să-i scriu lui Lariss că nu vin, telefonul a început să sune. Iar pe ecran apărea Cameron.

-Da?

-Adam... sunt un imbecil... spune Cam cu vocea sfâșiată. 

-Ce tot spui? De ce plângi?

-Sunt un mare nenorocit!

-Ce ai? 

-Eu... are legătură cu... 

-Yvonne?! Ce... ce are? E teafără?

-Nu... Adam am... am profitat de ea... dar jur că nu am avut de ales...

-Ai violat-o pe Yvonne?! Cum ai putut?!

-Cineva de la voi o vrea pe Yvonne. O urmărește lumea și tot primesc mesaje de la C. Eu am impresia că cineva din SFD o vrea pe Yvonne...

-Tu nu pricepi?! I-ai luat virginitatea ca un tâmpit, ce-mi pasă mie de SFD! Unde e?

-Nu, tu nu înțelegi! Yvonne ajungea violată! Am făcut-o ca să nu iasă mai rău! 

-Ești nebun. 

-Tu nu ai fi făcut asta? Ai fi lăsat să fie agresată de un necunoscut? Chiar sub ochii tăi?

-La dracu'! Trebuie să mă lași să o văd.

-Nu acum. 

-Fă dracului ceva, orice, dar ea să se simtă bine. Ai grijă, Cameron! Și am să încerc să aflu cine din SFD a făcut asta.

I-am închis și aveam nervii întinși la maxim. Mi-era greu să cred că Yvonne putea fi violată de cineva din SFD, dar acum cred și faptul că Cameron are dreptate: Yvonne e un fel de miză. Dacă Dominic nu-mi va răspunde la niște întrebări, am să le aflu cu mâna mea.

Cameron POV

M-am purtat ca un monstru cu ea. O iubesc, cred că sunt nebun după ea, dar trebuia să o fac. Nu puteam lăsa alte mâini să o atingă. *Te-ai moleșit* Taci din gură. Sunt om, e normal. *Tu? Om? Mă faci să râd. LAD creează arme și monștrii, nu iubiți adevărați.*

-Yvonne? zic șoptit și bat la ușă.

Mi-a zis să o las în pace, dar nu pot. Adam o să mă felieze dacă va arăta așa rău când o va vedea.

-Dispari. spune rece și intru în cameră.

Stătea ghemuită într-un colț, cu lacrimi în ochi și s-a ridicat ca din pușcă când m-a văzut.

-Pleacă! 

-Te rog, ascultă-mă.

-Ești un monstru! Te-am crezut Cam, m-am îndrăgostit de tine, iar tu? Tu ai luat ceva ce nu era al tău! urlă și începe să dea cu pumnii în pieptul meu.

-Crede-mă, știu asta! Nu-mi mai scoate ochii! 

-Sunt o distrusă! Trebuia să fiu acasă, cu mama și boul ei, cu prietenii mei, cu Adam, nu cu tine! M-ai distrus, pricepi?! 

-Te rog, liniștește-te! Vreau să-ți zic adevărul.

-Nu te mai pot crede. Am avut încredere în tine iar tu m-ai violat.

-Nu a fost alegerea mea, am fost obligat!

-Ce... Ce tot spui acolo?

-Stai jos și ascultă-mă te rog. Nu te mai mint. E timpul să știi adevărul.