Te-ai simtit vreodata pierdut?Te-ai simtit vreodata atat de pierdut incat tot ce vrei este doar sa iti atingi fruntea de cel mai apropiat perete prin miscari repetate si rapide ,sperand ca o lovitura puternica va fi,in sfarsit,raspunsul tuturor intrebarilor tale?Ca poate sunetul actiunii in sine va fi destul de galagios incat sa acopere vocea care urla,o voce care este deja ragusita in urma atator tipete si obosita sa astepte ca cineva sa o auda,sa ii raspunda ca totul va fi bine...sa iti spuna ca ai totul clarificat,dar ca nu vezi acest lucru inca si ca o vei face atunci cand va fi timpul potrivit,ca soarele va raasri si pe strada ta,ca te uiti la mapa vietii tale,doar ca nu o tii bine sau...sa iti spuna ca,in curand,te vei intoarce acasa,unde iti este locul si unde dragostea adevarata si neconditionata te asteapta sa te intorci...
Dar nu vine niciodata un raspuns pentru ca nimeni nu te aude,pentru ca oricat ai tipa,vocea este doar in capul tau,doar pentru tine sa o auzi,si care,impreuna cu vocile celorlalti monstrii din capul tau, te binecuvanteaza precum un cor angelic cu cele mai blestemate versuri dintr-un cantec de leagan:"asta nu se va termina niciodata","nu vei fi niciodata destul de bun pentru tine sau pentru cei din jurul tau"," nimeni nu te va iubi pentru ceea ce esti"...
Asa ca te intrebi:oare,intr-adevar,nu se va termina niciodata?Va auzi cineva,vreodata,vocea mea silentioasa?Si doar astepti,astepti si astepti ,cuprins de o durere agonizanta pentru ca acesta este singurul lucru pe care il stii si la care te pricepi de-o viata,in timp ce dansezi si faci piruete in fundalul vocii tale care se aude doar ca o soapta...
