De ce mi-a dat Dumnezeu aceasta viata?De ce mi-a fost data o viata?Am un scop in viata sau pur si simplu trebuie sa imi platesc greselile vietilor trecute?Se spune ca Dumnezeu este perfect si fiecare vine aici cu un scop bine stabilit,dar in cazul meu,cred ca a facut o greseala.Dintre toate cele cinci suflete care puteau lumina pamantul cu sufletul lor,am venit eu,facand umbra suprafetei de tarana.
In fiecare zi imi pun aceasta intrebare,legata de rolul meu aici si mereu ramane in aer;nimeni nu raspunde sau eu nu aud...Nu inteleg daca povara imi este data pentru a invata sa traiesc umil,sau este un carburant pentru viata libera la care visez si care poate este peste conditia mea.Imi este frica sa pasesc spre indeplinirea visului meu deoarece trecutul m-ar putea ajunge din urma,iar eu am obosit sa tot alerg.
Ne nastem si murim,iar intre timp incercam sa ne dam seama cine suntem si de ce ne aflam aici;acest timp se numeste viata.De timp imi este cel mai frica,pentru ca trece greu atunci cand iti doresti si zboara usor in momentele cele mai dragi.Ai tot timpul din lume sa il petreci cu cei iubiti,dar cand al lor se duce,al tau ramane,ramane ca sa isi ia revansa pentru ca nu l-ai pretuit la momentul potrivit si ,odata cu el,iti ofera cadou si amintirile a celor ce au fost,ca poate te-nveti minte de data asta si nu mai iei lucrurile pe merit.
Desi am o viata intreaga inainte,simt ca deja am pierdut,ca ,in curand,ma voi trezi la 30 de ani si ma voi uita in urma si voi vedea doar visuri desarte ,vorbe duse de vant si entuziasm static.Ca secundele trec pe langa mine la fel ca si atunci cand stai in mijlocul marii pana la brau si simti valurile mangaindu-te,trecand pe langa tine,indreptandu-se spre destinatia tarmului ca si cum tu nici nu ai fi acolo;tu oricum nu ai nicio putere sa le opresti.
Imi este atat de frica ca astept ceva ce nu se va intampla niciodata...ca voi ajunge sa fac ceea ce imi doresc,iar ,la sfarsit,imi voi da seama ca totul a fost in zadar si ca,de fapt,nu am realizat nimic.Suntem meniti sa suferim,sa ne indeplinim visurile,sau sa suferim pentru a le indeplini?
