Trecuseră trei zile de când Gaara fusese externat. Totuși de la externarea lui nu l-am mai întâlnit, în schimb cu sora lui m-am întâlnit de vreo două, trei ori.
Venise vara și odată cu ea și vacanța. Depășisem stresul examenelor, dar încă nu m-am decis la ce facultate voi merge . Totuși aveam idee despre ce aș vrea să fac pe mai departe, doar că nu am pus-o în aplicare. Era timpul să mă relaxez și să mă bucur de tot ceea ce îmi poate oferi vara.
Părinții mei s-au întors acasă gândindu-se că urmează ziua mea de naștere și nu au fost alături de mine în ultimii 4 ani. Veniseră de două zile, dar în acest timp am reușit să petrec mai mult timp cu ei, în special cu mama.
Plănuisem împreună cu Ino și Hynata să facem o mică ieșire la plajă. Ino s-a oferit să găsească un loc unde să ne cazăm cât timp vom sta acolo. Mă bucuram că îmi pot petrece ziua de naștere cu ele, doar noi trei.
Eram în camera mea, îmi pregăteam bagajul. Mama a venit să mă ajute să îmi aleg hainele, știind că singură mi-aș fi dus tot dulapul. Nu aveam nevoie de multe haine, deoarece urma să stăm acolo doar trei zile.
Mama: În sfârșit am terminat !
Eu: Mersi mamă că m-ai ajutat să-mi fac bagajul !
Mama: N-ai pentru ce. Acum hai să mergem la masă. Tatăl tău s-a oferit să pregătească cina din seara asta.
Eu: Bine.
Ne-am așezat la masă alături de tata, am început să mâncăm și să mai povestim întâmplări petrecute peste zi sau în timpul în care părinții mei au fost departe de casă.
Eram foarte enuziasmată de mica noastră ieșire pentru că în ultima vreme nu mai petrecusem mult timp împreună. Accidentul lui Gaara mă afectase puternic, de teamă să nu se întâmple ceva rău prietenelor mele am preferat să păstrez pentru un timp o oarecare distanță. Mă simțeam vinovată și nu puteam schimba lucrul acesta. Totuși Temari m-a ajutat să renunț la vinovăția care apăsa asupra mea. Mulțumită ei, am depășit momentele de coșmar pe care le trăisem în noaptea aceea.
Se făcuse târziu așa că m-am dus în camera mea, unde m-am aruncat pe patul moale ce mă aștepta. Nu trecuse mult timp si somnul își făcuse prezența.
Dimineța, devreme eram pregătită să plec la plajă. Din moment ce mergeam separat de Ino și Hynata, exista o mică sau poate chiar mare problemă: aveam nevoie de o mașină și de un șofer. Totuși problema s-a rezolvat pentru că tata s-a oferit voluntar să mă ducă până acolo cu mașina, iar înapoi mă voi întoarce cu Ino, pentru că ea are permis de conducere.
Tata: Astea sunt toate bagajele ?
Eu: Da, cred că astea sunt toate.
Tata: Bine, atunci cred că putem pleca.
Eu: Mă duc să-mi iau rămas bun de la mama.
Tata: Du-te.
După ce mi-am luat rămas bun de la mama, m-am urcat în mașină. Ea plângea, își dorea să fi stat cu ea să mai povestim.
Ajunsă la cabana de lângă plajă, care avea să ne fie casă în următoarele zile, am observat-o pe Ino împreună cu Hynata în timp ce își duceau bagajele. Mi-am luat în grabă și eu bagajele în timp ce îmi luam rămas bun de la tata, încercând să le ajung pe cele două din urmă. Odată ajunsă lângă ele, prima reacție a fost o îmbrățișare de grup. Îmi era atât de dor de ele. După ce ne-am desprins din îmbrățișare, am mers în cameră și ne-am despachetat bagajele. Era o cameră de trei persoane, perfectă pentru noi.
Ino: Cred că abia aștepți ziua de mâine, nu-i așa ?
Eu: Nu știu. Probabil că da.
Ino: Hai, nu fi așa doar e ziua ta.
Hynata: Ino are dreptate. E timpul să uiți de grijile de până acum și să te distrezi.
Ino: E vară. Bucură-te !
Eu: Bine.
Hynata: Haide să terminăm de aranjat aici și să mergem să mâncăm. E seară deja.
Hynata avea dreptate. Când am ajuns la cabană era deja vremea prânzului. Timpul trecuse repede, mult prea repede.
După ce am terminat de mâncat, am mers să ne uităm la un film în camera noastră, unde pe la mijlocul filmului am și adormit.
De dimineață, sunetul unui claxon a fost cel care a dat deșteptarea mai devreme decât ar fi trebuit. Somnorosă, am ieșit afară. Era o mașină. Iar din mașină coboară Naruto.
Naruto: Hei, credeți am ajuns unde trebuie ?
Era evident că nu vorbea cu mine. Dar cu cine ?
Sper să va placă. Tocmai l-am terminat de scris, deci scuzați-mi eventualele greșeli.
Următorul capitol nu știu când o să-l pun pentru că nu prea mai am timp să-l scriu.
