Incepeam sa rosesc, simteam cum fata incepea sa-mi arda, nu stiam ce sa spun si era clar ca vina imi apartinea in intregime pentru incidentul asta. Incerc sa-mi adun curaj ca sa-i vorbesc.
Eu: Ce crezi ca faci ? Da-te jos de pe mine !
Sasuke: Eu...dar nu e vina mea, spuse acesta dupa ce se ridica.
Eu: Da, pai oricum ce cauti tu la mine acasa ?
Sasuke: M-a trimis Naruto sa-ti aduc o pizza, iar in seara in care ne-am intalnit ai uitat asta.
Imi intinde o hartie pe care erau scrise niste versuri ce imi pareau cunoscute ... prea cunoscute...
Eu: Sunt versurile mele ! Am crezut ca le-a luat ciudatul care m-a urmarit sau ca au cazut intr-o balta, pe undeva.
Sasuke: Ma bucur ca ti-ai recuperat versurile, chiar te pricepi sa compui.
Eu: Mersi.
Sasuke: Pai atunci eu cred ca am sa plec.
Eu: Ah, nu. Mai ramai un pic, adica daca vrei sa stai... Vreau sa spun daca ai vrea sa mananci cu mine. Eu de obicei mananc singura si banuiesc ca si tie iti este foame, plus ca pizza asta este prea mare pentru mine. Vreau sa-mi cer scuze pentru modul in care m-am comportat si sa-ti multumesc ca m-ai salvat in seara aceea. Deci, ce spui ?
Serios, nu cred ca am mai spus unei persoane atatea ca s-o fac sa manance cu mine. Sper ca nu a fost in zadar, chiar imi pare rau ca m-am comportat asa nepoliticos cu el, in timp ce el m-a ajutat de atatea ori.
Sasuke: As putea ramane, din moment ce insisti atata.
Eu: Bine, tu aseza-te la masa. Eu ma duc sa imi usuc parul si sa ma schimb..
Sasuke : Nu ma supar daca ramai asa.
Eu: In niciun caz, ma duc sa ma schimb !
Sasuke povesteste:
Nu ma asteptam ca Sakura sa ma invite sa mananc impreuna cu ea. Sakura a intrat in incapere, iar gandul imi zboara la incidentul de mai devreme.
Sakura povesteste:
Dupa 5 minute am ajuns in sufragerie imbracata in ceava lejer si dragut.Sasuke statea la masa si se holba la mine in timp ce cautam 2 pahare pentru suc, probabil ca inca sa mai gandea la ce s-a intamplat mai inainte.M-am asezat pe scaun in fata lui, i-am pus suc in pahar, incercand sa-i evit privirea care parca reusea sa patrunda in interiorul meu si sa ma cunoasca doar uitandu-se la mine. Am inceput sa mancam, iar linistea s-a lasat in incapere, niciunul dintre noi nu indraznea sa spuna ceva. La un moment dat m-am decis sa sparg gheata.
Eu: Stii...incidentul de mai devreme...
Sasuke: Da, ce-i cu el ?
Eu: Uita de el.
Sasuke:Dar, de ce ?
Eu: Nu am incredere in tine si cel mai probabil o sa le spui si altora si eu nu vreau asta.
Sasuke: Nu spun. Iti promit ca nu o sa spun nimanui.
Eu: As vrea sa fie asa...
Sasuke: Nu-ti face griji, asa va fi.
Dupa aceasta discutie nu mai stiam ce sa spun, adica eu nu stiam nimic despre el insa el imi stia si adresa.Ma straduiam sa gasesc un subiect de discutie care sa sa nu il puna intr-o situatie jenanta, dar se pare ca acesta s-a decis ca in sfarsit sa spuna ceva.
Sasuke: Si de cat timp esti prietena cu Naruto ?
Eu: De la inceputul liceului, suntem colegi de clasa si ne-am imprietenit repede.Daca-mi amintesc bine spuneai ca Naruto te-a trimis la mine, asta inseamna ca si tu il cunosti de ceva timp.
Sasuke: Da, ne cunoastem de cand am fost la gradinita. Am mers la aceeasi scoala, insa cand trebuia sa ma duc la liceu parintii au decis ca ar fi mai bine pentru mine sa studiez acasa. Deci a trebuit sa-mi iau la revedere de la prietenii de la scoala, inclusiv de la Naruto. Dar acum ne-am reintalnit si sper ca o sa pastram legatura.El a fost cel care mi-a dat adresa ta si ma bucur ca este prietenul meu.
Eu: Sa inteleg ca datorita lui te afli aici.
Sasuke: Da, intr-un fel. Oricum imi place sa vorbesc cu tine si ma intrebam daca vrei sa-mi dai numarul tau ?
Am ramas ,,afis'' timp de cateva secunde, dupa care am revenit cu picioarele pe pamant. Eram confuza pentru ca nu il cumosteam de mult timp, insa mi-a placut prezenta lui asa ca am decis sa-mi ascult inima.
Eu: Bine, o sa-ti dau numarul meu.
Sasuke: Serios ?
I-am dat numarul, apoi am mai vorbit pana cand telefonul lui a inceput sa sune.Acesta rapunde la telefon, iar dupa modul in care vorbea cu persoana care l-a sunat itit puteai da seama ca sunt apropiati.
Sasuke: Stii m-am simtit bine in aceasta seara dar m-a sunat fratele meu si trebuie sa ma plec acasa.
Eu: Ok, ai grija.
Sasuke: Noapte buna .
Dupa plecarea lui am ramas din nou singura intr-o casa mare, care imiarata mereu ca nu am pe nimeni alaturi ,nimeni care sa ma inteleaga si sa ma protejeze. M-am dus in camera mea, pasind cu grija in semiobscuritatea care era patrunsa de lumina lunii care era singura care cunostea modul in care ma simteam, ascultandu-mi mereu suspinele. Nu reuseam sa dorm, iar ochii au inceput sa mi se umezeasca, inconstient am inceput sa plang. Linistea din camera era acum acoperita de suspinele mele.Lacrimile ce curgeau din ochii mei erau lacrimi de bucurie pentru ca simteam ca astazi a fost o zi frumosa. Am adormit cugetand la tot ceea ce s-a intamplat .
Am pus si capitolul 5, scuze ca dureaza atata ca sa pun un capitol dar abia am timp si pentru povestea asta. In continuare astept pareri !
