,, E, o simplă coincidență !''

546 32 4
                                    

         Da, era un nou început. Brusc atmosfera dintre noi a început să se schimbe. Începeam să cred că deși la început îl consideram un intrus în viața mea, el de fapt mi-era un bun prieten.

Eu: ... da.

     I-am zâmbit și m-am întors înăuntru. Gaara era încoltit de câteva fete care păreau captivate de prezența sa. Era un moment perfect în care acesta să cunoască persoanele din jur și să înfiripeze noi prietenii. Deși nu arăta pic de inters față de ele, încerca să creeze o discuție lejeră, se străduia să-și suprimeze misterul ce îl înconjura. Toți păreau să se distreze. Voiam să mă pot bucura și eu împreună cu ei, dar simțeam o retenție, ceva mă împiedica. Nu știu ce anume, ceea ce știu este că nu aveam puterea să înfrâng obstacolul. Mă simțeam aiurea. M-am ândit să nu mai zăbovesc într-un loc care nu-mi priește, așa că am făcut stânga-împrejur și m-am îndreptat spre ușă.

      Mergeam pe stradă, puțin dezamagită de seara asta și mai mult de mine. Plecasem fără să le spun prietenelor mele sau lui Gaara. Probabil că întâlnirea dintre mine și Gaara la început nu a fost ceva plăcut, dar pe parcurs am reușit să aflăm că avem câteva lucruri în comun. Mă gândeam la Gaara, la clipele petrecute în compania lui, fulgerător însă gândul îmi zbură la Sasuke. Începeam să îmi pun anumite întrebări în legătură cu el. Nu ințelegeam de ce vrea atât de mult să se apropie de mine. Toate întrebările s-au evaporat pentru câteva clipe în care am auzit soneria telefonului. Era Hynata.Cel mai probabil era îngrijorată pentru mine, având în vedere faptul că am plecat fără să-mi iau la revedere.

Eu: Hei, Hyna…

Hynata: Sakura ? Unde esti? Ești bine ?

Eu: Mda… Acum mă duc acasă. Sunt bine, nu trebuie să te îngrijorezi.

Hynata: Mă bucur, serios am crezut că s-a întamplat ceva cu tine, toți am fost îngrijorați.

Eu: Îmi pare rău.

Hynata: Oricum, e bine să știm că ești în regulă. A, vorbind de asta, Gaara a plecat să te caute. Te-ai întâlnit cu el ?

Eu: Nu.

Hynata: Ok, eu mă întorc la petrecere, ai grijă de tine.

Eu: Bine.

      Tocmai aflasem de la Hynata că Gaara se îndrepta spre mine. Mă aflam la două străzi de casa mea. Strada pe care mergeam era luminată puternic, se puteau observa limpede două umbre. Dar nu mai era nimeni pe stradă, doar eu. Mă uit în spatele meu, unde observ o siluetă cunoscută, acesta fiind Gaara. Îmi plec capul, încercând să evit privirea lui, acesta îmi ridică ușor capul. Încercând să par mai dezghețată, aleg să încep eu conversația.

Eu:Și tu locuiești în direcția asta ?

Gaara: Da.

Eu: Ciudat, nu știam că locuim în aceeași direcție.

Gaara: E, o simplă coinciență !

      Se pare că voia să ascundă faptul că pornise în căutarea mea, așa că m-am gândit să-i fac jocul.

Gaara: Dacă locuim în același cartier, hai să mergem împreună, e mai sigur așa.

        Nu aveam niciun motiv să-l refuz, deci i-am acceptat oferta.

Eu: Sigur.

       După ce îi dădusem răspunsul, un zămbet îngeresc apăru pe chipul său.

   Trecuseră câteva minute de când începusem să mergem împreună. În acest timp, am vorbit despre lucruri banale, evitând contactul vizual. Vroiam cu nerăbdare să ajung acasă cât mai repede. Ajunserăm la un semafor indica culoarea roșie pentru pietoni. Ne-am oprit, așteptând momentul în care aveam voie să traversăm. Aproximativ după două minute apăruse și culoarea verde care ne permitea să înaintăm. Gaara se afla în spatele meu, spunând că e mai sigur așa. În timp ce mă deplasam, o mașină venea în viteză spre mine. La vederea ei, am rămas ca o stană de piatră, vroiam să mă mișc, dar corpul nu mă asculta. Era prea târziu pentru mine. Exact când credeam că mi-a venit sfârșitul, o mână puternică mă împinse din calea mașinii. M-am întors cu fața la accidentul ce se petrecea. L-am zărit pe Gaara lovit în plin de mașina respectivă, fiind aruncat la câțiva metri depărtare după impact. Imediat după aceea, din mașină a coborât cineva. Nu-l mai văzusem până acum.

    Stiu ca a trecut mult timp da cand nu am mai pus continuarea la poveste, deci in primul rand scuzati-ma daca v-am pus rabdarea la incercare in acest timp.

    In al doilea rand, sper sa va placa capitolul asta. Am lucrat mai mult timp la el si as vrea sa se vada asta.

   In al treilea rand, m-ati ajuta daca v-ati spune parerea. Puteti sa aduceti critici sau adaugiri in legatura cu ce am scris.

Un ritm,un vers, un suflet - Sasusaku storyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum