Vâltoarea ochilor tăi verzi
Spre altă lume, călăuză,
Nu lasă urme, nici dovezi,
Oricât ai căuta vreo scuză.
În lumea nouă de smarald
Țesut din stofa primăverii,
Decorul pleoapelor prea cald,
Absoarbe farmecul plăcerii.
Ascunsă-n lacrimi și venin,
Fatalitatea lor divină
Supune un banal destin
Și-l face demn de o regină.
